Wiki Creştin-ortodox
Advertisement

Sfântul Arsenie cel Mare provenea dintr-o familie nobilă senatorială a secolului al IV-lea. S-a născut la Roma în vremea morţii lui Antonie cel Mare (251-356).

Viaţa[]

Arsenie a făcut studii strălucite la Roma şi a devenit atât de reputat încât împăratul Graţian şi papa Inocenţiu l-au recomandat împăratului Teodosie cel Mare (i.e. Teodosie I) de la Constantinopol, la curtea căruia a deţinut funcţii importante, fiind şi educatorul fiilor săi, viitorii împăraţi Arcadiu şi Onoriu.

În anul 394 părăseşte lumea şi curtea împărătească şi se retrage în taină în Egipt, unde se face si se face monah în Schit pe lângă Ioan Colov şi rămâne acolo timp de aproape 40 de ani. După ce stă un timp la Petra, apoi în Canop (nu departe de Alexandria), părăseste definitiv Schitul după ce saracinii l-au devastat a doua oară în anul 434 şi îşi petrece ultimii ani ai vieţii la Troe (astăzi Tura, la 15 km sud-est de Cairo). Moare în jurul anului 449.

Arsenie în aghiografie[]

Arsenie cel Mare este considerat sfânt cuvios de către Biserica Ortodoxă şi cea Catolică, şi este menţionat în sinaxare la data de 8 mai, împreună cu apostolul şi evanghelistul Ioan Teologul.

Arsenie şi monahismul[]

Arsenie este una dintre figurile cele mai bine conturate ale Patericului egiptean. El reprezintă pentru tradiţia monastică creştină unul din campionii fugii de lume şi model râvnit de toţi isihaştii.

Importanţa lui pentru tradiţia creştină este arătată şi de faptul că deşi este comemorat în aceeaşi zi cu apostolul şi evanghelistul Ioan Teologul, slujba lui a fost păstrată şi se cântă împreună cu a Apostolului.

Arsenie în imnografia bizantină[]

În Mineiul pe luna mai[]

În Mineiul pe luna mai cuviosul Arsenie cel Mare are mai multe stihiri şi un canon, al cărui autor este necunoscut.

În Triod[]

Canonul Părinţilor din Sâmbăta brânzei îl pomeneşte pe Arsenie, alături de alţi câţiva sfinţi în mod particular importanţi pentru spiritualitatea monastică creştină, cu aceste cuvinte: "Arsenie, îngere, puterea tăcerii (isihiei), roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi, păcătoşii!" (cântarea întâi a canonului).

Izvoare vechi[]

Aproape tot ceea ce se ştie despre Arsenie cel Mare provine din Patericul egiptean, colecţia alfabetică a apoftegmelor, care a început să se formeze în secolul al V-lea.

Iconografie[]

Pentru Sf. Arsenie, Erminia lui Dionisie din Furna dă următoarele indicații (pp. 158, 204): Avva Arsenie, din ceata cuvioșilor pustnici va fi reprezentat ca un bătrân "la trup minunat și cuvios", cu "chipul îngeresc, ca Iacov", înalt dar puțin gârbov de bătrânețe, foarte slab, cu totul cărunt, cu părul creț, barba lungă până la mijloc, lată, despărțită în cinci șuvițe. Acesta zice: "Fraților, pentru ceea ce ați ieșit din lume, siliți-vă; și pentru mântuirea sufletelor voastre, nu trândăviți".

Bibliografie[]

  • Dom Lucien Regnault (éd.), Les sentences des Pères du désert. Collection alphabétique, Solesmes, 1981
  • Macaire, hieromoine de Simonos-Petras, Le Synaxaire. Vies des Saints de l'Eglise Orthodoxe, Thessalonique: ΤΟ ΠΕΡΙΒΟΛΙ ΤΗΣ ΠΑΝΑΓΙΑΣ, vol. 4: Avril (16 au 30)-Mai- Juin, 1993, 704 pp.
  • Iulian Nistea, "Patericul egiptean", în Credinţa ortodoxă (revistă a Facultăţii de Teologie a Universităţii "1 Decembrie 1918" din Alba Iulia), Anul V, nr.1, ianuarie-iunie 2000
  • Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, ed. Sophia, București, 2000 (pentru partea de iconografie).

Legături externe[]

Advertisement