| ←Capitolul 6 | Biblia (Vechiul Testament, Cartea întâi a Macabeilor, Capitolul 7) Continuarea luptelor Macabeilor, biruinţa lui Iuda asupra lui Nicanor. |
Capitolul 8→ |
- În anul o sută cincizeci şi unu a fugit Dimitrie, fiul lui Seleuc, din Roma, şi a venit cu oameni puţini la o cetate de lângă mare şi a domnit acolo.
- Şi după ce a venit în casa domniei părinţilor săi, a prins oştirea, pe Antioh şi pe Lisias, ca să-i ducă la el.
- Şi când i s-a dat de ştire, el a zis: "Nu-mi arătaţi feţele lor".
- Şi i-au omorât pe ei oştirile, şi a şezut Dimitrie în scaunul regatului lui.
- Şi au venit la el toţi bărbaţii cei fără de lege, şi necredincioşii din Israel şi Alchimos, conducătorul lor, care voia să fie arhiereu.
- Şi au pârât pe popor către rege, zicând: "Pierdut-au Iuda şi fraţii lui pe toţi prietenii tăi, şi pe noi ne-au risipit din pământul nostru.
- Acum, dar, trimite un om credincios, ca, mergând, să vadă toată pieirea aceasta, pe care au făcut-o nouă şi ţării regelui, şi să-i pedepsească pe ei şi pe toţi cei care le ajută lor".
- Şi a ales regele pe Bacchide, prietenul său, care stăpânea dincolo de râu, mare dregător al domniei şi credincios regelui.
- Şi l-a trimis pe el şi pe Alchimos nelegiuitul, pe care l-a făcut arhiereu, şi i-a poruncit lui să se răzbune asupra fiilor lui Israel.
- Şi au purces şi au venit cu putere multă în ţara lui Iuda şi au trimis cu vicleşug soli lui Iuda şi fraţilor lui cu cuvinte de pace.
- Dar ei n-au crezut cuvintele lor, pentru că au văzut că veniseră cu putere multă.
- Şi s-a adunat la Alchimos şi la Bacchide adunare de cărturari, să caute cele drepte.
- Şi Asideii erau întâi între fiii lui Israel şi cereau de la ei pace.
- Că ziceau: "Un preot din seminţia lui Aaron a venit cu oştirile şi nu ne va face strâmbătate".
- Şi el a grăit către ei cuvinte de pace şi li s-a jurat, zicând: "Nu vom face rău vouă şi prietenilor voştri".
- Şi ei au crezut lui, însă aceia au prins şaizeci de bărbaţi şi i-au omorât într-o zi, după cuvintele scrise:
- "Trupurile cuvioşilor Tăi şi sângele lor l-au vărsat împrejurul Ierusalimului şi nu era cine să-i îngroape".
- Şi a căzut frica şi cutremurul peste tot poporul şi ziceau: "Că nu este la ei adevăr şi judecată, că au călcat legătura şi jurământul făcut".
- Şi a plecat Bacchide de la Ierusalim şi a tăbărât la Betzet şi a trimis ca să prindă pe cei care fugiseră din ceata lui, precum şi o seamă din popor, pe care, după ce i-a omorât i-a aruncat într-o fântână.
- Şi a încredinţat ţara lui Alchimos şi a lăsat cu el oştire multă să-i ajute şi s-a dus Bacchide la rege.
- Şi s-a nevoit Alchimos ca să pună mâna pe arhierie.
- Şi s-au adunat la el toţi cei care tulburau poporul său şi au biruit ţara lui Iuda şi au pricinuit necaz mare lui Israel.
- Şi a văzut toată răutatea pe care au făcut-o Alchimos şi cei care erau cu el între fiii lui Israel, mai mult decât neamurile.
- Şi a ieşit la toate hotarele Iudeii împrejur şi a pus pedepse asupra bărbaţilor care au mers de bună voie cu Alchimos şi i-a oprit a merge în ţară.
- Iar dacă a văzut Alchimos că s-a întărit Iuda şi cei care erau cu el, a cunoscut că nu le va putea sta împotrivă şi, întorcându-se la rege, i-a pârât de cele mai rele fapte.
- Şi a trimis regele pe Nicanor, una din cele mai de seamă căpetenii ale lui, care avea ură şi vrăjmăşie asupra lui Israel, şi i-a poruncit să piardă poporul.
- Şi a venit Nicanor în Ierusalim cu oştire multă şi a trimis la Iuda şi la fraţii lui cu vicleşug cuvinte de pace, zicând:
- "Să nu fie vrajbă între noi şi voi; eu voi veni cu oameni puţini să văd feţele voastre cu pace".
- Şi a venit la Iuda şi s-au sărutat unii cu alţii cu pace, iar vrăjmaşii erau gata să răpească pe Iuda.
- Şi a cunoscut Iuda că a venit asupra lui eu vicleşug, s-a temut de el şi n-a voit să mai vadă faţa lui.
- Şi a cunoscut Nicanor că s-a descoperit planul lui şi a ieşit în întâmpinarea lui Iuda, înspre Cafarsalam, la război.
- Şi au căzut din cei care erau cu Nicanor ca la vreo cinci sute de bărbaţi, iar ceilalţi au fugit în cetatea lui David.
- Şi după întâmplările acestea, s-a suit Nicanor în muntele Sionului şi au ieşit unii dintre preoţii din locul sfânt şi dintre bătrânii poporului să se închine lui cu pace şi să-i arate arderea de tot, care se aduce pentru rege.
- Iar el i-a batjocorit şi i-a ocărit, grăind cu trufie.
- Şi s-a jurat cu mânie, zicând: "De nu mi se va da Iuda şi tabăra lui în mâinile mele acum, când mă voi întoarce biruitor, voi arde templul acesta!" Şi a ieşit cu mânie mare.
- Şi au intrat preoţii şi stând în faţa altarului şi a templului Domnului, au plâns zicând:
- "Tu, Doamne, ai ales acest templu să se cheme numele Tău în el, să fie locaş de rugăciune şi de cerere pentru poporul Tău.
- Adu pedeapsă asupra omului acestuia şi asupra taberei lui şi să cadă în sabie; adu-Ţi aminte de hulele lor şi nu-i suferi pe ei".
- Şi a ieşit Nicanor din Ierusalim şi a tăbărât la Bethoron şi l-a întâmpinat pe el încă o armată siriană.
- Iar Iuda a tăbărât în Adasa cu trei mii de bărbaţi şi s-a rugat Iuda, zicând;
- "Când au hulit solii cei trimişi de regele Asirienilor, a ieşit îngerul Tău, Doamne, şi a bătut dintre ei o sută optzeci şi cinci de mii.
- Aşa zdrobeşte oastea aceasta înaintea noastră astăzi, ca să cunoască şi ceilalţi că a hulit templul Tău. Judecă-l după răutatea lui".
- Şi s-au lovit taberele la război în treisprezece ale lunii Adar şi a fost înfrântă tabăra lui Nicanor şi întâi el a căzut în război.
- Şi dacă a văzut tabăra lui că Nicanor a căzut, lepădând armele sale, a fugit.
- Şi i-au gonit cale de o zi de la Adasa până unde vine Ghezer şi au trâmbiţat după ei neîncetat cu trâmbiţele.
- Şi au ieşit din toate satele Iudeii de primprejur şi i-au înconjurat. Şi s-au încăierat unii cu alţii şi au căzut toţi vrăjmaşii şi n-a rămas dintre ei nici unul.
- Şi au luat prăzi bogate, iar capul lui Nicanor şi dreapta lui pe care o ridicase cu trufie, le-au adus şi le-au spânzurat la Ierusalim.
- Şi s-a bucurat poporul şi a petrecut în ziua aceea cu veselie mare.
- Şi au rânduit ca în tot anul să se ţină ziua aceasta a treisprezecea a lui Adar.
- Şi a avut pace Iuda puţine zile.
| ▲ Începutul paginii. |