←Capitolul 26 | Biblia (Vechiul Testament, Cartea lui Iov, Capitolul 27) Iov, apărând nevinovăţia sa, pune faţă în faţă pe cei cuvioşi cu făţarnicii. |
Capitolul 28→ |
- Dar Iov a mers mai departe cu pildele lui şi a zis:
- "Viu este Dumnezeu Care a dat la o parte dreptatea mea! Viu este Cel Atotputernic Care a împovărat sufletul meu!
- Câtă vreme duhul meu va fi întreg în mine şi suflarea lui Dumnezeu în pieptul meu,
- Buzele mele nu vor rosti nici un neadevăr şi limba mea nu va grăi nici o minciună!
- Departe de mine gândul să vă dau dreptate! Până când o fi să-mi dau duhul nu mă voi lepăda de nevinovăţia mea.
- Ţin cu tărie la dreptatea mea şi nu voi lăsa-o să-mi scape; inima mea nu se ruşinează de zilele pe care le-am trăit.
- Duşmanul meu să aibă partea nelegiuitului şi cel ce este împotriva mea să aibă partea celui ce lucrează nedreptatea!
- Care este nădejdea unui înrăit, când el se roagă şi îşi ridică sufletul către Dumnezeu?
- Aude oare Dumnezeu strigarea lui, când dă peste el vreo nenorocire?
- Este oare Cel Atotputernic desfătarea lui? Cheamă el în toată vremea numele lui Dumnezeu?
- Voiesc să vă învăţ căile lui Dumnezeu şi ceea ce este în gândul Celui Atotputernic nu vreau să vă ascund.
- Şi dacă voi toţi aţi dovedit-o (ca şi mine), atunci pentru ce vorbiţi în zadar?
- Iată partea pe care Dumnezeu o păstrează celui rău şi moştenirea pe care asupritorii vor primi-o de la Cel Atotputernic.
- Dacă fiii săi sunt numeroşi, sunt pentru tăişul sabiei şi odraslele lui nu au atâta pâine cât să se sature:
- Câţi mai scapă dintre ai lui vor muri de ciumă şi văduvele lor nu-i vor jeli.
- Dacă adună bani mulţi ca nisipul şi grămădeşte veşminte multe ca noroiul,
- Poate să le grămădească, dar cu ele se va îmbrăca un om fără prihană şi de toţi banii lui va avea parte unul cu inima curată.
- Casa pe care şi-a zidit-o este casa unei molii şi ca o colibă pe care şi-o face un pândar.
- Se culcă bogat, dar nu se mai culcă a doua oară; deschide ochii şi nu mai este.
- Spaimele l-au ajuns ziua în amiaza mare; în puterea nopţii, un vârtej l-a smuls.
- Vântul de la răsărit l-a spulberat şi se duce; din locul de unde era îl spulberă.
- Dumnezeu îl împovărează fără milă şi înaintea mâinii care îl pedepseşte el caută să fugă.
- Oamenii bat din mâini la priveliştea aceasta şi cu fluierături îl alungă de peste tot.
▲ Începutul paginii. |