| ←Capitolul 30 | Biblia (Vechiul Testament, Cartea lui Iov, Capitolul 31) Viaţa curată a lui Iov. |
Capitolul 32→ |
- Făcusem legământ cu ochii mei şi asupra unei fecioare nu-i ridicam.
- Şi care este partea pe care Dumnezeu o trimite din ceruri şi ce câştig hărăzeşte, din înălţime, Cel Atotputernic?
- Nefericirea nu este ea oare pentru cel nedrept şi nenorocirea pentru făptuitorii fărădelegii?
- Nu vede, oare, Dumnezeu căile mele şi nu numără El toţi paşii mei?
- Umblat-am oare întru minciună şi picioarele mele au zorit spre înşelăciune?
- Să mă cântărească în cumpăna dreptăţii şi Dumnezeu să cunoască neprihănirea mea.
- Dacă paşii mei s-au abătut de la calea cea dreaptă şi inima mea a fost târâtă de ochii mei, iar de mâinile mele s-a lipit vreo murdărie,
- Atunci altul să mănânce ceea ce eu semăn şi vlăstarii mei să fie scoşi din rădăcină!
- Dacă inima mea a fost amăgită de vreo femeie şi am stat de pândă la uşa aproapelui meu,
- Atunci nevasta mea să învârtească la râşniţă pentru altul şi alţii să aibă parte de ea.
- Căci aceasta ar fi o urâciune, o nelegiuire vrednică de pedeapsa judecătorilor,
- Un foc care mistuie până la iad şi care nimiceşte toată strânsura mea;
- Dacă aş fi nesocotit dreptul slugii sau al slujnicei mele, în socotelile lor cu mine,
- Ce mă voi face eu; când Dumnezeu se va ridica şi ce răspuns ti voi da, când va lua procesul în cercetare?
- Cel ce m-a făcut pe mine în pântecele mamei mele nu l-a făcut şi pe robul meu? Nu este, oare, El singur Care ne-a alcătuit în pântece?
- Datu-m-am, oare, în lături, când săracul dorea ceva şi lăsat-am să se stingă de plânsete ochii văduvelor?
- Mâncam, oare, singur bucata mea de pâine şi orfanului nu-i dădeam din ea?
- Dimpotrivă, din tinereţile mele, am crescut pe orfan ca un tată şi de la naştere, am călăuzit pe văduvă.
- Dacă vedeam un nenorocit fără haină şi vreun sărac care n-avea cămaşă pe el,
- Nu mă binecuvântau coapsele lui şi nu-l încălzea lâna mieilor mei?
- Dacă am repezit mâna mea împotriva vreunui orfan, fiindcă vedeam că am sprijinitori la masa judecăţii,
- Atunci să cadă umărul meu din încheietură şi braţul meu să se dezlege de osul celălalt!
- Dar eu mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu şi înaintea măreţiei Lui nu puteam să stau.
- Mi-am pus eu încrederea în aur sau am zis aurului lămurit: Tu eşti nădejdea mea?
- Ori eram fericit peste măsură, că aveam atâta avere şi că mâna mea agonisise mult?
- Ori când vedeam soarele în strălucirea lui şi luna înaintând cu măreţie,
- A fost inima mea amăgită în taină şi am dus eu mâna la gură, ca s-o sărut?
- Şi aceasta ar fi fost o mare fărădelege, fiindcă aş fi tăgăduit pe Dumnezeul cel Preaînalt.
- M-am bucurat eu de nenorocirea duşmanului meu şi am tresăltat când vreo răutate dăduse peste el?
- Eu n-am îngăduit limbii mele să greşească şi să ceară moartea duşmanului, blestemându-l.
- Oamenii care ţineau de casa mea ziceau: "Unde s-ar găsi vreunul care să nu se fi săturat la masa lui?"
- Străinul nu petrecea noaptea niciodată afară; porţile mele le deschideam călătorului.
- Acoperit-am eu, ca lumea cealaltă, păcatele mele, ascunzând, în sânul meu, greşeala făptuită,
- Pentru că, adică, mă temeam de zarva cetăţii şi mă înspăimânta dispreţul cetăţenilor şi atunci rămâneam fără glas şi nu mai mă arătam în poartă?
- O, cine, îmi va da pe cineva care să mă asculte? Iată aici iscălitura mea! Cel Atotputernic să-mi răspundă! Iar învinuirea scrisă de potrivnicii mei,
- Voi purta-o pe umărul meu, voi înnoda-o în jurul capului meu, ca o cunună.
- Îi voi da socoteală de toţi paşii mei, ca un principe mă voi înfăţişa înaintea Lui.
- Nu cumva ogoarele mele cer răzbunare împotriva mea şi brazdele lor sunt prididite de lacrimi?
- Nu cumva m-am înfruptat din roadele lor şi n-am plătit şi am făcut pe vechii lor stăpâni să se plângă de mine?
- Dacă ar fi aşa, atunci să crească pe ele pălămidă în loc de grâu şi neghină în loc de orz!" Aici cuvintele lui Iov se termină.
| ▲ Începutul paginii. |