←Capitolul 20 | Biblia (Vechiul Testament, Facerea, Capitolul 21) Naşterea lui Isaac. Izgonirea lui Ismael. |
Capitolul 22→ |
- Apoi a căutai Domnul spre Sarra, cum îi spusese, şi i-a făcut Domnul Sarrei, cum îi făgăduise.
- Şi a zămislit Sarra şi a născut lui Avraam un fiu la bătrâneţe, la vremea arătată de Dumnezeu.
- Şi a pus Avraam fiului său, pe care i-l născuse Sarra, numele Isaac.
- Şi Avraam a tăiat împrejur pe Isaac, fiul său, în ziua a opta, cum îi poruncise Dumnezeu.
- Avraam însă era de o sută de ani, când i s-a născut Isaac, fiul său,
- Iar Sarra a zis: „Râs mi-a pricinuit mie Dumnezeu; că oricine va auzi aceasta, va râde!”
- Şi apoi a adăugat: „Cine ar fi putut spune lui Avraam că Sarra va hrăni prunci la sânul său? Şi totuşi i-am născut fiu la bătrâneţile sale!”
- Şi crescând copilul, a fost înţărcat. Iar Avraam a făcut ospăţ mare în ziua în care a fost înţărcat Isaac, fiul său.
- Văzând însă Sarra că fiul egiptencii Agar, pe care aceasta îl născuse lui Avraam, râde de Isaac, fiul ei,
- A zis către Avraam: „Izgoneşte pe roaba aceasta şi pe fiul ei, căci fiul roabei acesteia nu va fi moştenitor cu fiul meu, Isaac!”
- Şi s-au părut cuvintele acestea lui Avraam foarte grele pentru fiul său Ismael.
- Dumnezeu însă a zis către Avraam: „Să nu ţi se pară grele cuvintele cele pentru prunc şi pentru roabă; toate câte-ţi va zice Sarra, ascultă glasul ei; pentru că numai cei din Isaac se vor chema urmaşii tăi.
- Dar şi pe fiul roabei acesteia îl voi face neam mare, pentru că şi el este din sămânţa ta”.
- Atunci s-a sculat Avraam dis-de-dimineaţă; a luat pâine şi un burduf cu apă şi le-a dat Agarei; apoi, punându-i pe umeri copilul, a slobozit-o; şi, plecând ea, a rătăcit prin pustiul Beer-Şeba.
- Când însă s-a sfârşit apa din burduf, a lepădat ea copilul sub un mărăcine.
- Şi ducându-se, a şezut în preajma lui, ca la o bătaie de arc, căci îşi zicea: „Nu voiesc să văd moartea copilului meu!” Şi, şezând ea acolo de o parte, şi-a ridicat glasul şi a plâns.
- Şi a auzit Dumnezeu glasul copilului din locul unde era şi îngerul lui Dumnezeu a strigat din cer către Agar şi a zis: „Ce e, Agar? Nu te teme, că a auzit Dumnezeu glasul copilului din locul unde este!
- Scoală, ridică copilul şi-l ţine de mână, căci am să fac din el un popor mare!”
- Atunci i-a deschis Dumnezeu ochii şi a văzut o fântână cu apă şi, mergând, şi-a umplut burduful cu apă şi a dat copilului să bea.
- Şi era Dumnezeu cu copilul şi a crescut acesta, a locuit în pustiu, şi s-a făcut vânător.
- A locuit deci Ismael în pustiul Faran şi mama sa i-a luat femeie din ţara Egiptului.
- În vremea aceea, Abimelec şi Ahuzat, care luase pe nora lui, şi Ficol, căpetenia oştirii lui, au zis către Avraam: „Dumnezeu e cu tine în toate câte faci.
- Jură-mi, deci, aici pe Dumnezeu că nu-mi vei face strâmbătate nici mie, nici fiului meu, nici neamului meu; ci, cum ţi-am făcut eu bine ţie, aşa să-mi faci şi tu mie şi ţării în care eşti oaspete!”
- Răspuns-a Avraam: „Jur!”
- Dar a mustrat Avraam pe Abimelec pentru fântânile de apă, pe care i le răpiseră slugile lui Abimelec.
- Iar Abimelec i-a zis: „Nu ştiu cine ţi-a făcut lucrul acesta; nici tu nu mi-ai spus nimic, nici eu n-am auzit decât astăzi”.
- Şi a luat Avraam oi şi vite şi a dat lui Abimelec şi au încheiat amândoi legământ.
- Apoi Avraam a pus de o parte şapte mieluşele.
- Iar Abimelec a zis către Avraam: „Ce sunt aceste şapte mieluşele, pe care le-ai osebit?”
- Răspuns-a Avraam: „Aceste şapte mieluşele să le iei de la mine, ca să-mi fie mărturie, că eu am săpat fântâna aceasta!”
- De aceea s-a şi numit locul acela Beer-Şeba, pentru că acolo au jurat ei amândoi.
- Şi după ce au făcut ei legământ la Beer-Şeba, s-a sculat Abimelec şi Ahuzat, care luase pe nora lui, şi Ficol, căpetenia oştirii lui, şi s-au întors în ţara Filistenilor.
- Iar Avraam a sădit o dumbravă la Beer-Şeba şi a chemat acolo numele Domnului Dumnezeului celui veşnic.
- Şi a mai trăit Avraam în ţara Filistenilor zile multe, ca străin.
▲ Începutul paginii. |