←Capitolul 17 | Biblia (Vechiul Testament, Ieşirea, Capitolul 18) Ietro la Moise. |
Capitolul 19→ |
- Auzind însă Ietro, preotul din Madian, socrul lui Moise, de toate câte făcuse Dumnezeu pentru Moise şi pentru Israel, poporul Său, când a scos Domnul pe Israel din Egipt,
- A luat Ietro, socrul lui Moise, pe Sefora, femeia lui Moise, care fusese trimisă înainte de acesta acasă,
- Şi pe cei doi fii ai ei, din care unul se chema Gherşom, pentru că Moise îşi zisese: „Rătăcit sunt eu în pământ străin”,
- Iar pe altul îl chema Eliezer, pentru că-şi zisese el: „Dumnezeul părinţilor mei mi-a fost ajutor şi m-a scăpat de sabia lui Faraon!”
- Şi a venit Ietro, socrul lui Moise, cu fiii acestuia şi cu femeia lui, la Moise în pustie, unde-şi aşezase el tabăra, la muntele lui Dumnezeu.
- Atunci el a trimis vorbă lui Moise, zicând: „Iată, eu, Ietro, socrul tău, şi femeia ta şi cei doi fii ai ei împreună cu ea venim la tine”.
- Deci a ieşit Moise în întâmpinarea socrului său, s-a plecat înaintea lui şi l-a sărutat. Iar după ce s-au binecuvântat unul pe altul, au intrat în cort.
- Apoi a povestit Moise socrului său toate câte a făcut Domnul cu Faraon şi cu toţi Egiptenii pentru Israel, toate suferinţele ce le-au întâlnit ei în cale şi cum i-a izbăvit Domnul din mâinile lui Faraon şi din mâinile Egiptenilor.
- Iar Ietro s-a bucurat de toate binefacerile ce a arătat Domnul lui Israel, când l-a izbăvit din mâna Egiptenilor şi din mâna lui Faraon.
- şi a zis Ietro: „Binecuvântat este Domnul, Care v-a izbăvit din mâinile Egiptenilor şi din mâna tui Faraon, Cel ce a izbăvit pe poporul acesta din stăpânirea Egiptenilor.
- Acum am cunoscut şi eu că Domnul este mare peste toţi dumnezeii, pentru că a smerit pe aceştia”.
- Apoi Ietro, socrul lui Moise, a adus lui Dumnezeu ardere de tot şi jertfă. şi au venit Aaron şi toţi bătrânii lui Israel să mănânce pâine cu socrul lui Moise înaintea lui Dumnezeu.
- Iar a doua zi a şezut Moise să judece poporul şi a stat poporul înaintea lui Moise de dimineaţă până seara.
- Văzând Ietro, socrul lui Moise, tot ceea ce făcea el cu poporul, i-a zis: „Ce faci tu cu poporul? De ce stai tu singur şi tot poporul tău stă înaintea ta de dimineaţă până seara?”
- Iar Moise a zis către socrul său: „Poporul vine la mine să ceară judecată de la Dumnezeu.
- Când se ivesc între ei neînţelegeri, vin la mine şi judec pe fiecare şi-i învăţ poruncile lui Dumnezeu şi legile Lui”.
- Iar socrul lui Moise a zis către acesta: „Ceea ce faci, nu faci bine.
- Căci te vei prăpădi şi tu, şi poporul acesta, care este cu tine. E grea pentru tine sarcina aceasta şi nu o vei putea împlini singur.
- Acum dar ascultă-mă pe mine: Am să-ţi dau un sfat şi Dumnezeu să fie cu tine! Fii tu pentru popor mijlocitor înaintea lui Dumnezeu şi înfăţişează la Dumnezeu nevoile lui.
- Învaţă-i poruncile şi legile Lui; arată-le calea Lui, pe care trebuie să meargă, şi faptele ce trebuie să facă.
- Iar mai departe alege-ţi din tot poporul oameni drepţi şi cu frica lui Dumnezeu; oameni drepţi, care urăsc lăcomia, şi-i pune căpetenii peste mii, căpetenii peste sute, căpetenii peste cincizeci, căpetenii peste zeci.
- Aceştia să judece poporul în toată vremea: pricinile grele să le aducă la tine, iar pe cele mici să le judece ei toate. Uşurează-ţi povara şi ei să o poarte împreună cu tine!
- De vei face lucrul acesta şi te va întări şi Dumnezeu cu porunci, vei putea să faci faţă, şi tot poporul acesta va ajunge cu pace la locul său”.
- Şi a ascultat Moise glasul socrului său şi a făcut toate câte i-a zis.
- A ales deci Moise din tot Israelul oameni destoinici şi i-a pus căpetenii în popor: peste mii, peste sute, peste cincizeci, peste zeci.
- Şi judecau aceştia poporul în toată vremea; toate pricinile grele le aduceau la Moise, iar pe cele mai uşoare le judecau ei toate.
- După aceea a petrecut Moise pe socrul său şi acesta s-a dus în ţara lui.
▲ Începutul paginii. |