←Capitolul 17 | Biblia (Vechiul Testament, Proverbele, Capitolul 18) Prietenia şi înfrânarea limbii. |
Capitolul 19→ |
- Cel ce se ţine deoparte caută să-şi mulţumească pornirea pătimaşă; împotriva oricărui sfat înţelept se porneşte.
- Celui nebun nu-i place înţelepciunea, ci darea pe faţă a gândurilor lui.
- Când vine cel nelegiuit, vine şi defăimarea şi o dată cu ruşinea şi batjocura.
- Vorbele (ieşite) din gura omului sunt ape fără fund; izvorul înţelepciunii este un şuvoi care dă peste maluri.
- Nu este bine să cauţi la faţa celui fără de lege şi să nu faci dreptate celui drept la judecată.
- Buzele celui nebun duc la ceartă şi gura lui dă naştere la ocări!
- Gura celui nebun este prăbuşirea lui şi buzele lui sunt un laţ pentru sufletul lui.
- Vorbele defăimătorului sunt ca nişte mâncări alese; ele coboară în cămările pântecelui.
- Omul lăsător pentru lucrul lui e frate cu cel care dărâmă.
- Turn puternic este numele Domnului; cel drept la el îşi află scăparea şi este la adăpost.
- Averea celui bogat este o cetate tare pentru el, iar în închipuirea lui ca un zid înalt.
- Înaintea prăbuşirii vine trufia inimii, iar înaintea măririi merge umilinţa.
- Cel ce răspunde la vorbă înainte de a fi ascultat-o este nebun şi încurcat la minte.
- Curajul omului îl întăreşte în vreme de suferinţă, iar pe un om lipsit de bărbăţie, cine-l va ridica?
- O inimă pricepută dobândeşte ştiinţă şi urechea celor înţelepţi umblă după iscusinţă.
- Darul adus de un om ii lărgeşte (calea lui) şi-l poartă înaintea celor mari.
- Pârâtul pare că are dreptate în pricina sa, iar când vine pârâşul, atunci se ia la cercetare.
- Sorţul face să înceteze sfada şi hotărăşte între cei puternici.
- Frate ajutat de frate este ca o cetate tare şi înaltă şi are putere ca o împărăţie întemeiată.
- Din rodul gurii omului se satură pântecele lui; din ceea ce dă buzele lui se îndestulează.
- În puterea limbii este viaţa şi moartea şi cei ce o iubesc mănâncă din rodul ei.
- Cel ce găseşte o femeie bună află un lucru de mare preţ şi dobândeşte dar de la Dumnezeu.
- Săracul vorbeşte rugător, iar cel bogat răspunde cu îndrăzneală.
- Sunt prieteni aducători de nenorocire; dar este şi câte un prieten mai apropiat decât un frate.
▲ Începutul paginii. |