Wiki Creştin-ortodox
Advertisement
Cartea a doua Biblia (Vechiul Testament, Psalmii, Capitolul 3)
Cartea a treia
Cartea a patra



Psalmul 72[]

  1. Cât de bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei drepţi la inimă.
  2. Iar mie, puţin a fost de nu mi-au alunecat picioarele, puţin a fost de nu s-au poticnit paşii mei.
  3. Că am pizmuit pe cei fără de lege, când vedeam pacea păcătoşilor.
  4. Că n-au necazuri până la moartea lor şi tari sunt când lovesc ei.
  5. De osteneli omeneşti n-au parte şi cu oamenii nu sunt biciuiţi.
  6. Pentru aceea îi stăpâneşte pe ei mândria şi se îmbracă cu nedreptatea şi silnicia.
  7. Din răutatea lor iese nedreptatea şi cugetele inimii lor ies la iveală.
  8. Gândesc şi vorbesc cu vicleşug, nedreptate grăiesc de sus.
  9. Până la cer ridică gura lor şi cu limba lor străbat pământul.
  10. Pentru aceasta poporul meu se ia după ei şi găseşte că ei sunt plini de zile bune
  11. Şi zice: "Cum? ştie aceasta Dumnezeu? Are cunoştinţă Cel Preaînalt?
  12. Iată, aceştia sunt păcătoşi şi sunt îndestulaţi. Veşnic sunt bogaţi".
  13. Iar eu am zis: "Deci, în deşert am fost drept la inimă şi mi-am spălat întru cele nevinovate mâinile mele,
  14. Că am fost lovit toată ziua şi mustrat în fiecare dimineaţă".
  15. Dacă aş fi grăit aşa, iată aş fi călcat legământul neamului fiilor Tăi.
  16. Şi mă frământam să pricep aceasta, dar anevoios lucru este înaintea mea.
  17. Până ce am intrat în locaşul cel sfânt al lui Dumnezeu şi am înţeles sfârşitul celor răi:
  18. Într-adevăr pe drumuri viclene i-ai pus pe ei şi i-ai doborât când se înălţau.
  19. Cât de iute i-ai pustiit pe ei! S-au stins, au pierit din pricina nelegiuirii lor.
  20. Ca visul celui ce se deşteaptă, Doamne, în cetatea Ta chipul lor de nimic l-ai făcut.
  21. De aceea s-a bucurat inima mea şi rărunchii mei s-au potolit.
  22. Că eram fără de minte şi nu ştiam; ca un dobitoc eram înaintea Ta. Dar eu sunt pururea cu Tine.
  23. Apucatu-m-ai de mâna mea cea dreaptă. Cu sfatul Tău m-ai povăţuit şi cu slavă m-ai primit.
  24. Că pe cine am eu în cer afară de Tine? Şi afară de Tine, ce am dorit pe pământ?
  25. Stinsu-s-a inima mea şi trupul meu, Dumnezeul inimii mele şi partea mea, Dumnezeule, în veac.
  26. Că iată cei ce se depărtează de Tine vor pieri; nimicit-ai pe tot cel ce se leapădă de Tine.
  27. Iar mie a mă lipi de Dumnezeu bine este, a pune în Domnul nădejdea mea, ca să vestesc toate laudele Tale în porţile fiicei Sionului.

Psalmul 73[]

  1. Pentru ce m-ai lepădat, Dumnezeule, până în sfârşit? Aprinsu-s-a inima Ta peste oile păşunii Tale.
  2. Adu-ţi aminte de poporul Tău, pe care l-ai câştigat de la început.
  3. Izbăvit-ai toiagul moştenirii Tale, muntele Sionului, acesta în care ai locuit.
  4. Ridică mâinile Tale împotriva mândriilor lor, până la sfârşit, că rău a făcut vrăjmaşul în locul cel sfânt al Tău.
  5. Şi s-au fălit cei ce Te urăsc pe Tine în mijlocul locului de prăznuire al Tău, pus-au semnele lor drept semne;
  6. Sfărâmat-au intrarea cea de deasupra.
  7. Ca în codru cu topoarele au tăiat uşile locaşului Tău, cu topoare şi ciocane l-au sfărâmat.
  8. Ars-au cu foc locaşul cel sfânt al Tău, până la pământ; spurcat-au locul numelui Tău.
  9. Zis-au în inima lor împreună cu neamul lor: "Veniţi să ardem toate locurile de prăznuire ale lui Dumnezeu de pe pământ".
  10. Semnele noastre nu le-am văzut; nu mai este profet şi pe noi nu ne va mai cunoaşte.
  11. Până când, Dumnezeule, Te va ocărî vrăjmaşul, până când va huli potrivnicul numele Tău, până în sfârşit?
  12. Pentru ce întorci mâna Ta şi dreapta Ta din sânul Tău, până în sfârşit?
  13. Dar Dumnezeu, Împăratul nostru înainte de veac, a făcut mântuire în mijlocul pământului.
  14. Tu ai despărţit, cu puterea Ta, marea; Tu ai zdrobit capetele balaurilor din apă;
  15. Tu ai sfărâmat capul balaurului; datu-l-ai pe el mâncare popoarelor pustiului.
  16. Tu ai deschis izvoare şi pâraie; Tu ai secat râurile Itanului.
  17. A Ta este ziua şi a Ta este noaptea. Tu ai întocmit lumina şi soarele.
  18. Tu ai făcut toate marginile pământului; vara şi primăvara Tu le-ai zidit.
  19. Adu-Ţi aminte de aceasta: Vrăjmaşul a ocărât pe Domnul şi poporul cel fără de minte a hulit numele Tău.
  20. Să nu dai fiarelor sufletul ce Te laudă pe Tine; sufletele săracilor Tăi să nu le uiţi până în sfârşit.
  21. Caută spre legământul Tău, că s-au umplut ascunzişurile pământului de locuinţele fărădelegilor.
  22. Să nu se întoarcă ruşinat cel umilit; săracul şi sărmanul şă laude numele Tău.
  23. Scoală-Te, Dumnezeule, apără pricina Ta; adu-Ţi aminte de ocara de fiecare zi, cu care Te necinsteşte cel fără de minte.
  24. Nu uita strigătul vrăjmaşilor Tăi! Răzvrătirea celor ce Te urăsc pe Tine se urcă pururea spre Tine.

Psalmul 74[]

  1. Lăuda-Te-vom pe Tine, Dumnezeule, lăuda-Te-vom şi vom chema numele Tău.
  2. Voi spune toate minunile Tale. "Când va fi vremea, zice Domnul, cu dreptate voi judeca.
  3. Cutremuratu-s-a pământul şi toţi cei ce locuiesc pe el; Eu am întărit stâlpii lui".
  4. Şi am zis celor fără de lege: "Nu faceţi fărădelege!" şi păcătoşilor: "Nu înălţaţi fruntea!
  5. Nu ridicaţi la înălţime fruntea voastră, să nu grăiţi nedreptate împotriva lui Dumnezeu".
  6. Că nici de la răsărit, nici de la apus, nici din munţii pustiei, nu vine ajutorul;
  7. Ci Dumnezeu este judecătorul; pe unul îl smereşte şi pe altul îl înalţă.
  8. Paharul este în mâna Domnului, plin cu vin curat bine-mirositor, şi îl trece de la unul la altul, dar drojdia lui nu s-a vărsat; din ea vor bea toţi păcătoşii pământului.
  9. Iar eu mă voi bucura în veac, cânta-voi Dumnezeului lui Iacob.
  10. Şi toate frunţile păcătoşilor voi zdrobi şi se va înălţa fruntea dreptului.

Psalmul 75[]

  1. Cunoscut este în Iudeea Dumnezeu; în Israel mare este numele Lui.
  2. Că s-a făcut în Ierusalim locul Lui şi locaşul Lui în Sion.
  3. Acolo a zdrobit tăria arcurilor, arma şi sabia şi războiul.
  4. Tu luminezi minunat din munţii cei veşnici.
  5. Tulburatu-s-au toţi cei nepricepuţi la inimă, dormit-au somnul lor şi toţi cei războinici nu şi-au mai găsit mâinile.
  6. De certarea Ta, Dumnezeule al lui Iacob, au încremenit călăreţii pe cai.
  7. Tu înfricoşător eşti şi cine va sta împotriva mâniei Tale?
  8. Din cer ai făcut să se audă judecată; pământul s-a temut şi s-a liniştit,
  9. Când s-a ridicat la judecată Dumnezeu, ca să mântuiască pe toţi blânzii pământului.
  10. Că gândul omului Te va lăuda şi amintirea gândului Te va prăznui.
  11. Faceţi făgăduinţe şi le împliniţi Domnului Dumnezeului vostru. Toţi cei dimprejurul Lui vor aduce daruri
  12. Celui înfricoşător şi Celui ce ia duhurile căpeteniilor, Celui înfricoşător împăraţilor pământului.

Psalmul 76[]

  1. Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Dumnezeu şi a căutat spre mine.
  2. în ziua necazului meu pe Dumnezeu am căutat; chiar şi noaptea mâinile mele stau întinse înaintea Lui şi n-am slăbit; sufletul n-a vrut să se mângâie.
  3. Adusu-mi-am aminte de Dumnezeu şi m-am cutremurat; gândit-am şi a slăbit duhul meu.
  4. Ochii mei au luat-o înainte, treji; tulburatu-m-am şi n-am grăit.
  5. Gândit-am la zilele cele de demult şi de anii cei veşnici mi-am adus aminte şi cugetam;
  6. Noaptea în inima mea gândeam şi se frământa duhul meu zicând:
  7. Oare, în veci mă va lepăda Domnul şi nu va mai binevoi în mine?
  8. Oare, până în sfârşit mă va lipsi de mila Lui, din neam în neam?
  9. Oare, va uita să Se milostivească Dumnezeu? Sau va închide în mâinile Lui îndurările Sale?
  10. Şi am zis: Acum am început să înţeleg; aceasta este schimbarea dreptei Celui Preaînalt.
  11. Adusu-mi-am aminte de lucrurile Domnului şi-mi voi aduce aminte de minunile Tale, dintru început.
  12. Şi voi cugeta la toate lucrurile Tale şi la faptele Tale mă voi gândi.
  13. Dumnezeule, în sfinţenie este calea Ta. Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu eşti Dumnezeu, Care faci minuni!
  14. Cunoscută ai făcut între popoare puterea Ta. Izbăvit-ai cu braţul Tău poporul Tău, pe fiii lui Iacob şi ai lui Iosif.
  15. Văzutu-Te-au apele, Dumnezeule, văzutu-Te-au apele şi s-au spăimântat şi s-au tulburat adâncurile.
  16. Glas au dat norii că săgeţile Tale trec.
  17. Glasul tunetului Tău în vârtej, luminat-au fulgerele Tale lumea, clătinatu-s-a şi s-a cutremurat pământul.
  18. În mare este calea Ta şi cărările Tale în ape multe şi urmele Tale nu se vor cunoaşte.
  19. Povăţuit-ai ca pe nişte oi pe poporul Tău, cu mâna lui Moise şi a lui Aaron.

Psalmul 77[]

  1. Luaţi aminte, poporul meu, la legea mea, plecaţi urechile voastre spre graiurile gurii mele.
  2. Deschide-voi în pilde gura mea, spune-voi cele ce au fost dintru început,
  3. Câte am auzit şi am cunoscut şi câte părinţii noştri ne-au învăţat.
  4. Nu s-au ascuns de la fiii lor, din neam în neam,
  5. Vestind laudele Domnului şi puterile Lui şi minunile pe care le-a făcut.
  6. Şi a ridicat mărturie în Iacob şi lege a pus în Israel.
  7. Câte a poruncit părinţilor noştri ca să le arate pe ele fiilor lor, ca să le cunoască neamul ce va să vină,
  8. Fiii ce se vor naşte şi se vor ridica, şi le vor vesti fiilor lor,
  9. Ca să-şi pună în Dumnezeu nădejdea lor şi să nu uite binefacerile lui Dumnezeu şi poruncile Lui să le ţină,
  10. Ca să nu fie ca părinţii lor neam îndărătnic şi răzvrătit,
  11. Neam care nu şi-a îndreptat inima sa şi nu şi-a încredinţat lui Dumnezeu duhul său.
  12. Fiii lui Efraim, arcaşi înarmaţi, întors-au spatele, în zi de război.
  13. N-au păzit legământul lui Dumnezeu şi în legea Lui n-au v rut să umble.
  14. Şi au uitat facerile Lui de bine şi minunile Lui, pe care le-a arătat lor,
  15. Minunile pe care le-a făcut înaintea părinţilor lor, în pământul Egiptului, în câmpia Taneos.
  16. Despicat-a marea şi i-a trecut pe ei; stătut-au apele ca un zid;
  17. Povăţuitu-i-a pe ei cu nor ziua şi toată noaptea cu lumină de foc;
  18. Despicat-a piatră în pustie şi i-a adăpat pe ei cu bogăţie de apă.
  19. Scos-a apă din piatră şi au curs apele ca nişte râuri.
  20. Dar ei încă au greşit înaintea Lui, amărât-au pe Cel Preaînalt, în loc fără de apă.
  21. Şi au ispitit pe Dumnezeu în inimile lor, cerând mâncare sufletelor lor.
  22. Şi au grăit împotriva lui Dumnezeu şi au zis: "Va putea, oare, Dumnezeu să gătească masă în pustiu?"
  23. - Pentru că a lovit piatra şi au curs ape şi pâraiele s-au umplut de apă.
  24. "Oare, va putea da şi pâine, sau va putea întinde masă poporului Său?"
  25. Pentru aceasta a auzit Domnul şi S-a mâniat şi foc s-a aprins peste Iacob şi mânie s-a suit peste Israel.
  26. Căci n-au crezut în Dumnezeu, nici n-au nădăjduit în izbăvirea Lui.
  27. Şi a poruncit norilor de deasupra şi uşile cerului le-a deschis
  28. Şi a plouat peste ei mană de mâncare şi pâine cerească le-a dat lor.
  29. Pâine îngerească a mâncat omul; bucate le-a trimis lor din destul.
  30. Poruncit-a El, din cer, vânt dinspre răsărit şi a adus cu puterea Lui vânt dinspre miazăzi.
  31. Şi a plouat peste ei ca pulberea cărnuri şi ca nisipul mării păsări zburătoare.
  32. Şi au căzut în mijlocul taberei lor, împrejurul corturilor lor.
  33. Şi au mâncat şi s-au săturat foarte şi pofta lor şi-au împlinit-o.
  34. Nimic nu le lipsea din cele ce pofteau şi mâncarea le era încă în gura lor,
  35. Când mânia lui Dumnezeu s-a ridicat peste ei şi a ucis pe cei sătui ai lor şi pe cei aleşi ai lui Israel i-a doborât.
  36. Cu toate acestea încă au mai păcătuit şi n-au crezut în minunile Lui.
  37. Şi s-au stins în deşertăciune zilele lor şi anii lor degrabă.
  38. Când îi ucidea pe ei, Îl căutau şi se întorceau şi reveneau la Dumnezeu.
  39. Şi şi-au adus aminte că Dumnezeu este ajutorul lor şi Dumnezeul Cel Preaînalt este izbăvitorul lor.
  40. Dar L-au înşelat pe El, cu gura lor şi cu limba lor L-au minţit.
  41. În inima lor n-au fost drepţi cu El, nici n-au crezut în legământul Lui.
  42. Iar El este îndurător, va curăţi păcatele şi nu-i va nimici.
  43. Îşi va întoarce de multe ori mânia Lui şi nu va aprinde toată urgia Lui.
  44. Şi-a adus aminte că trup sunt ei, suflare ce trece şi nu se mai întoarce.
  45. De câte ori L-au amărât în pustiu, L-au mâniat în pământ fără de apă?
  46. Şi s-au întors şi au ispitit pe Dumnezeu şi pe Sfântul lui Israel L-au întărâtat.
  47. Nu şi-au adus aminte de braţul Lui, de ziua în care i-a izbăvit pe ei din mâna asupritorului.
  48. Că a făcut în Egipt semnele Lui şi minunile Lui în câmpia Taneos:
  49. El a prefăcut în sânge râurile lor şi apele lor, ca să nu bea.
  50. El a trimis asupra lor tăuni şi i-a mâncat pe ei; şi broaşte şi i-a prăpădit pe ei.
  51. Dat-a stricăciunii rodul lor şi ostenelile lor, lăcustelor.
  52. Bătut-a cu grindină via lor şi duzii lor cu piatră.
  53. Dat-a grindinii dobitoacele lor şi averea lor focului.
  54. Trimis-a asupra lor urgia mâniei Lui; mânie, urgie şi necaz trimis-a prin îngeri nimicitori.
  55. Făcut-a cale mâniei Lui; n-a cruţat de moarte sufletele lor şi dobitoacele lor morţii le-a dat.
  56. Lovit-a pe toţi cei întâi-născuţi din Egipt, pârga ostenelilor lor, în locaşurile lui Ham.
  57. Ridicat-a ca pe nişte oi pe poporul Său şi i-ţa dus pe ei, ca pe o turmă, în pustiu.
  58. Povăţuitu-i-a pe ei cu nădejde şi nu s-au înfricoşat şi pe vrăjmaşii lor i-a acoperit marea.
  59. Dusu-i-a pe ei la hotarul sfinţeniei Lui, muntele pe care l-a dobândit dreapta Lui.
  60. Izgonit-a dinaintea lor neamuri şi le-a dat lor prin sorţi pământul de moştenire;
  61. Şi a aşezat în corturile lor seminţiile lui Israel.
  62. Dar ei au ispitit şi au amărât pe Dumnezeul Cel Preaînalt şi poruncile Lui nu le-au păzit.
  63. Şi s-au întors şi au călcat legământul ca şi părinţii lor, întorsu-s-au ca un arc strâmb.
  64. Şi L-au mâniat pe El cu înălţimile lor şi cu idolii lor L-au întărâtat pe El.
  65. Auzit-a Dumnezeu şi S-a mâniat şi a urgisit foarte pe Israel.
  66. A lepădat cortul Său din Şilo, locaşul Lui, în care a locuit printre oameni.
  67. Şi a robit tăria lor şi frumuseţea lor a dat-o în mâinile vrăjmaşului.
  68. Şi a dat sabiei pe poporul Său şi de moştenirea Lui n-a ţinut seama.
  69. Pe tinerii lor i-a mistuit focul şi fecioarele lor n-au fost înconjurate cu cinste.
  70. Preoţii lor de sabie au căzut şi văduvele lor nu vor plânge.
  71. Şi S-a deşteptat Domnul ca cel ce doarme, ca un viteaz ameţit de vin,
  72. Şi a lovit din spate pe vrăjmaşii Săi; ocară veşnică le-a dat lor.
  73. Şi a lepădat cortul lui Iosif şi seminţia lui Efraim n-a ales-o;
  74. Ci a ales seminţia lui Iuda, Muntele Sion, pe care l-a iubit.
  75. Şi a zidit locaşul Său cel sfânt, ca înălţimea cerului; pe pământ l-a întemeiat pe el în veac.
  76. Şi a ales pe David robul Său şi l-a luat pe el de la turmele oilor.
  77. De lângă oile ce nasc l-a luat pe el, ca să pască pe Iacob, poporul Său, şi pe Israel, moştenirea Sa.
  78. Şi i-a păscut pe ei întru nerăutatea inimii lui şi în priceperea mâinii lui i-a povăţuit pe ei.

Psalmul 78[]

  1. Dumnezeule, intrat-au neamurile în moştenirea Ta, pângărit-au locaşul Tău cel sfânt, făcut-au din Ierusalim ruină.
  2. Pus-au cadavrele robilor Tăi mâncare păsărilor cerului, trupurile celor cuvioşi ai Tăi, fiarelor pământului.
  3. Vărsat-au sângele lor ca apa împrejurul Ierusalimului şi nu era cine să-i îngroape.
  4. Făcutu-ne-am ocară vecinilor noştri, batjocură şi râs celor dimprejurul nostru.
  5. Până când, Doamne, Te vei mânia până în sfârşit? Până când se va aprinde ca focul mânia Ta?
  6. Varsă mânia Ta peste neamurile care nu Te cunosc şi peste împărăţiile care n-au chemat numele Tău.
  7. Că au mâncat pe Iacob şi locul lui l-au pustiit.
  8. Să nu pomeneşti fărădelegile noastre cele de demult; degrabă să ne întâmpine pe noi îndurările Tale, că am sărăcit foarte.
  9. Ajută-ne nouă, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, pentru slava numelui Tău; Doamne, izbăveşte-ne pe noi şi curăţeşte păcatele noastre pentru numele Tău.
  10. Ca nu cumva să zică neamurile: "Unde este Dumnezeul lor?" Să se cunoască între neamuri, înaintea ochilor noştri,
  11. Răzbunarea sângelui vărsat, al robilor Tăi; să intre înaintea Ta suspinul celor ferecaţi.
  12. După măreţia braţului Tău, păzeşte pe fiii celor omorâţi.
  13. Răsplăteşte vecinilor noştri de şapte ori, în sânul lor, ocara lor cu care Te-au ocărât pe Tine, Doamne.
  14. Iar noi, poporul Tău şi oile păşunii Tale, mărturisi-ne-vom ţie, în veac, din neam în neam vom vesti lauda Ta.

Psalmul 79[]

  1. Cel ce paşti pe Israel, ia aminte! Cel ce povăţuieşti ca pe o oaie pe Iosif,
  2. Cel ce şezi pe heruvimi, arată-Te înaintea lui Efraim şi Veniamin şi Manase.
  3. Deşteaptă puterea Ta şi vino să ne mântuieşti pe noi.
  4. Dumnezeule, întoarce-ne pe noi şi arată faţa Ta, şi ne vom mântui!
  5. Doamne, Dumnezeul puterilor, până când Te vei mânia de ruga robilor Tăi?
  6. Ne vei hrăni pe noi cu pâine de lacrimi şi ne vei adăpa cu lacrimi, peste măsură?
  7. Pusu-ne-ai în ceartă cu vecinii noştri şi vrăjmaşii noştri ne-au batjocorit pe noi.
  8. Doamne, Dumnezeul puterilor, întoarce-ne pe noi şi arată faţa Ta şi ne vom mântui.
  9. Via din Egipt ai mutat-o; izgonit-ai neamuri şi ai răsădit-o pe ea.
  10. Cale ai făcut înaintea ei şi ai răsădit rădăcinile ei şi s-a umplut pământul.
  11. Umbra ei şi mlădiţele ei au acoperit cedrii lui Dumnezeu.
  12. Întins-a viţele ei până la mare şi până la râu lăstarele ei.
  13. Pentru ce ai dărâmat gardul ei şi o culeg pe ea toţi cei ce trec pe cale?
  14. A stricat-o pe ea mistreţul din pădure şi porcul sălbatic a păscut-o pe ea.
  15. Dumnezeul puterilor, întoarce-Te dar, caută din cer şi vezi şi cercetează via aceasta,
  16. Şi o desăvârşeşte pe ea, pe care a sădit-o dreapta Ta, şi pe fiul omului pe care l-ai întărit ţie.
  17. Arsă a fost în foc şi smulsă, dar de cercetarea feţei Tale ei vor pieri.
  18. Să fie mâna Ta peste bărbatul dreptei Tale şi peste fiul omului pe care l-ai întărit ţie.
  19. Şi nu ne vom depărta de Tine; ne vei da viaţă şi numele Tău vom chema.
  20. Doamne, Dumnezeul puterilor, întoarce-ne pe noi şi arată faţa Ta şi ne vom mântui.

Psalmul 80[]

  1. Bucuraţi-vă de Dumnezeu, ajutorul nostru; strigaţi Dumnezeului lui Iacob!
  2. Cântaţi psalmi şi bateţi din timpane; cântaţi dulce din psaltire şi din alăută!
  3. Sunaţi din trâmbiţă, la lună nouă, în ziua cea binevestită a sărbătorii noastre!
  4. Că poruncă pentru Israel este şi orânduire a Dumnezeului lui Iacob. Mărturie a pus în Iosif, când a ieşit din pământul Egiptului, şi a auzit limba pe care n-o ştia:
  5. "Luat-am sarcina de pe umerii lui, că mâinile lui au robit la coşuri.
  6. Întru necaz M-ai chemat şi te-am izbăvit, te-am auzit în mijlocul furtunii şi te-am cercat la apa certării.
  7. Ascultă, poporul Meu, şi-ţi voi mărturisi ţie, Israele: De Mă vei asculta pe Mine,
  8. Nu vei avea alt Dumnezeu, nici nu te vei închina la dumnezeu străin,
  9. Că Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Cel ce te-am scos din pământul Egiptului. Deschide gura şi o voi umple pe ea.
  10. Dar na ascultat poporul Meu glasul Meu şi Israel n-a căutat la Mine.
  11. Şi i-am lăsat să umble după dorinţele inimilor lor şi au mers după cugetele lor.
  12. De M-ar fi ascultat poporul Meu, de ar fi umblat Israel în căile Mele,
  13. I-aş fi supus de tot pe vrăjmaşii lor şi aş fi pus mâna Mea pe asupritorii lor.
  14. Vrăjmaşii Domnului L-au minţit pe El, dar le va veni timpul lor, în veac.
  15. Că Domnul i-a hrănit pe ei din griul cel mai ales şi cu miere din stâncă i-a săturat pe ei".

Psalmul 81[]

  1. Dumnezeu a stat în dumnezeiască adunare şi în mijlocul dumnezeilor va judeca.
  2. Până când veţi judeca cu nedreptate şi la feţele păcătoşilor veţi căuta?
  3. Judecaţi drept pe orfan şi pe sărac şi faceţi dreptate celui smerit, celui sărman.
  4. Mântuiţi pe cel sărman şi pe cel sărac; din mina păcătosului, izbăviţi-i.
  5. Dar ei n-au cunoscut, nici n-au priceput, ci în întuneric umblă; stricase-vor toate rânduielile pământului.
  6. Eu am zis: "Dumnezei sunteţi şi toţi fii ai Celui Preaînalt".
  7. Dar voi ca nişte oameni muriţi şi ca unul din căpetenii cădeţi.
  8. Scoală-Te, Dumnezeule, judecă pământul, că toate neamurile sunt ale Tale.

Psalmul 82[]

  1. Dumnezeule, cine se va asemăna ţie? Să nu taci, nici să Te linişteşti, Dumnezeule!
  2. Că iată, vrăjmaşii Tăi s-au întărâtat şi cei ce Te urăsc au ridicat capul.
  3. Împotriva poporului Tău au lucrat cu vicleşug şi s-au sfătuit împotriva sfinţilor Tăi.
  4. Zis-au: "Veniţi să-i pierdem pe ei dintre neamuri şi să nu se mai pomenească numele lui Israel".
  5. Că s-au sfătuit într-un gând împotriva lui. Împotriva Ta legământ au făcut:
  6. Locaşurile Idumeilor şi Ismaelitenii, Moabul şi Agarenii,
  7. Gheval şi Amon şi Amalic şi cei de alt neam, cu cei ce locuiesc în Tir.
  8. Că şi Asur a venit împreună cu ei, ajutat-au fiilor lui Lot.
  9. Fă-le lor ca lui Madian şi lui Sisara şi ca lui Iavin, la râul Chişon.
  10. Pierit-au în Endor; făcutu-s-au ca gunoiul pe pământ.
  11. Pune pe căpeteniile lor ca pe Oriv şi Zev şi Zevel şi Salmana, pe toate căpeteniile lor, care au zis: "Să moştenim noi jertfelnicul lui Dumnezeu".
  12. Dumnezeul meu, pune-i pe ei ca o roată, ca trestia în faţa vântului,
  13. Ca focul care arde pădurea, ca văpaia care arde munţii,
  14. Aşa alungă-i pe ei, în viforul Tău şi în urgia Ta.
  15. Umple feţele lor de ocară şi vor căuta faţa Ta, Doamne.
  16. Să se ruşineze şi să se tulbure în veacul veacului şi să fie înfruntaţi şi să piară.
  17. şi să cunoască ei că numele Tău este Domnul. Tu singur eşti Cel Preaînalt peste tot pământul.

Psalmul 83[]

  1. Cât de iubite sunt locaşurile Tale, Doamne al puterilor!
  2. Doreşte şi se sfârşeşte sufletul meu după curţile Domnului; inima mea şi trupul meu s-au bucurat de Dumnezeul cel viu.
  3. Că pasărea şi-a aflat casă şi turtureaua cuib, unde-şi va pune puii săi:
  4. Altarele Tale, Doamne al puterilor, Împăratul meu şi Dumnezeul meu.
  5. Fericiţi sunt cei ce locuiesc în casa Ta; în vecii vecilor Te vor lăuda.
  6. Fericit este bărbatul al cărui ajutor este de la Tine, Doamne; suişuri în inima sa a pus,
  7. În valea plângerii, în locul care i-a fost pus. Că binecuvântare va da Cel ce pune lege,
  8. Merge-vor din putere în putere, arăta-Se-va Dumnezeul dumnezeilor în Sion.
  9. Doamne, Dumnezeul puterilor, auzi rugăciunea mea! Ascultă, Dumnezeul lui Iacob!
  10. Apărătorul nostru, vezi Dumnezeule şi caută spre faţa unsului Tău!
  11. Că mai bună este o zi în curţile Tale decât mii. Ales-am a fi lepădat în casa lui Dumnezeu, mai bine, decât a locui în locaşurile păcătoşilor.
  12. Că mila şi adevărul iubeşte Domnul; Dumnezeu har şi slavă va da. Dumnezeu nu va lipsi de bunătăţi pe cei ce umblă întru nerăutate.
  13. Doamne al puterilor, fericit este omul cel ce nădăjduieşte întru Tine.

Psalmul 84[]

  1. Bine ai voit, Doamne, pământului Tău, întors-ai robimea lui Iacob.
  2. Iertat-ai fărădelegile poporului Tău, acoperit-ai toate păcatele lor.
  3. Potolit-ai toată mânia Ta; întorsu-Te-ai de către iuţimea mâniei Tale.
  4. Întoarce-ne pe noi, Dumnezeul mântuirii noastre şi-ţi întoarce mânia Ta de la noi.
  5. Oare, în veci Te vei mânia pe noi? Sau vei întinde mânia Ta din neam în neam?
  6. Dumnezeule, Tu întorcându-Te, ne vei dărui viaţă şi poporul Tău se va veseli de Tine.
  7. Arată-ne nouă, Doamne, mila Ta şi mântuirea Ta dă-ne-o nouă.
  8. Auzi-voi ce va grăi întru mine Domnul Dumnezeu; că va grăi pace peste poporul Său
  9. Şi peste cuvioşii Săi şi peste cei ce îşi întorc inima spre Dânsul.
  10. Dar mântuirea Lui aproape este de cei ce se tem de Dânsul, ca să se sălăşluiască slava în pământul nostru.
  11. Mila şi adevărul s-au întâmpinat, dreptatea şi pacea s-au sărutat.
  12. Adevărul din pământ a răsărit şi dreptatea din cer a privit.
  13. Că Domnul va da bunătate şi pământul nostru îşi va da rodul său;
  14. Dreptatea înaintea Lui va merge şi va pune pe cale paşii Săi.

Psalmul 85[]

  1. Pleacă, Doamne, urechea Ta şi mă auzi, că sărac şi necăjit sunt eu.
  2. Păzeşte sufletul meu, căci cuvios sunt; mântuieşte, Dumnezeul meu, pe robul Tău, pe cel ce nădăjduieşte în Tine.
  3. Miluieşte-mă, Doamne, că spre Tine voi striga toată ziua. Veseleşte sufletul robului Tău, că spre Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu.
  4. Că Tu, Doamne, bun şi blând eşti şi mult-milostiv tuturor celor ce Te cheamă pe Tine.
  5. Ascultă, Doamne, rugăciunea mea şi ia aminte la glasul cererii mele.
  6. În ziua necazului meu am strigat către Tine, că m-ai auzit.
  7. Nu este asemenea ţie între dumnezei, Doamne şi nici fapte nu sunt ca faptele Tale.
  8. Veni-vor toate neamurile pe care le-ai făcut şi se vor închina înaintea Ta, Doamne şi vor slăvi numele Tău.
  9. Că mare eşti Tu, Cel ce faci minuni, Tu eşti singurul Dumnezeu.
  10. Povăţuieşte-mă, Doamne, pe calea Ta şi voi merge întru adevărul Tău; veselească-se inima mea, ca să se teamă de numele Tău.
  11. Lăuda-Te-voi, Doamne, Dumnezeul meu, cu toată inima mea şi voi slăvi numele Tău în veac.
  12. Că mare este mila Ta spre mine şi ai izbăvit sufletul meu din iadul cel mai de jos.
  13. Dumnezeule, călcătorii de lege s-au sculat asupra mea şi adunarea celor tari a căutat sufletul meu şi nu Te-au pus pe Tine înaintea lor.
  14. Dar Tu, Doamne, Dumnezeu îndurat şi milostiv eşti; îndelung-răbdător şi mult-milostiv şi adevărat.
  15. Caută spre mine şi mă miluieşte, dă tăria Ta slugii Tale şi mântuieşte pe fiul slujnicei Tale.
  16. Fă cu mine semn spre bine, ca să vadă cei ce mă urăsc şi să se ruşineze, că Tu, Doamne, m-ai ajutat şi m-ai mângâiat.

Psalmul 86[]

  1. Temelia Sionului pe munţii cei sfinţi. Domnul iubeşte porţile Sionului, mai mult decât toate locaşurile lui Iacob.
  2. Lucruri mărite s-au grăit despre tine, cetatea lui Dumnezeu.
  3. Îmi voi aduce aminte de Raav şi de Babilon, între cei ce mă cunosc pe mine; şi iată cei de alt neam şi Tirul şi poporul etiopienilor, aceştia acolo s-au născut.
  4. Mamă va zice Sionului omul şi om s-a născut în el şi Însuşi Cel Preaînalt l-a întemeiat pe el.
  5. Domnul va povesti în cartea popoarelor şi a căpeteniilor acestora, ce s-au născut în el.
  6. Că în Tine este locaşul tuturor celor ce se veselesc.

Psalmul 87[]

  1. Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat şi noaptea înaintea Ta.
  2. Să ajungă înaintea Ta rugăciunea mea; pleacă urechea Ta spre ruga mea, Doamne,
  3. Că s-a umplut de rele sufletul meu şi viaţa mea de iad s-a apropiat.
  4. Socotit am fost cu cei ce se coboară în groapă; ajuns-am ca un om neajutorat, între cei morii slobod.
  5. Ca nişte oameni răniţi ce dorm în mormânt, de care nu ţi-ai mai adus aminte şi care au fost lepădaţi de la mina Ta.
  6. Pusu-m-au în groapa cea mai de jos, întru cele întunecate şi în umbra morţii.
  7. Asupra mea s-a întărâtat mânia Ta şi toate valurile Tale le-ai adus spre mine.
  8. Depărtat-ai pe cunoscuţii mei de la mine, ajuns-am urâciune lor.
  9. Închis am fost şi n-am putut ieşi. Ochii mei au slăbit de suferinţă.
  10. Strigat-am către Tine, Doamne, toată ziua, întins-am către Tine mâinile mele.
  11. Oare, morţilor vei face minuni? Sau cei morii se vor scula şi Te vor lăuda pe Tine?
  12. Oare, va spune cineva în mormânt mila Ta şi adevărul Tău în locul pierzării?
  13. Oare, se vor cunoaşte întru întuneric minunile Tale şi dreptatea Ta în pământ uitat?
  14. Iar eu către Tine, Doamne, am strigat şi dimineaţa rugăciunea mea Te va întâmpina.
  15. Pentru ce Doamne, lepezi sufletul meu şi întorci faţa Ta de la mine?
  16. Sărac sunt eu şi în osteneli din tinereţile mele, înălţat am fost, dar m-am smerit şi m-am mâhnit.
  17. Peste mine au trecut mâniile Tale şi înfricoşările Tale m-au tulburat.
  18. Înconjuratu-m-au ca apa toată ziua şi m-au cuprins deodată.
  19. Depărtat-ai de la mine pe prieten şi pe vecin, iar pe cunoscuţii mei de ticăloşia mea.

Psalmul 88[]

  1. Milele Tale, Doamne, în veac le voi cânta.
  2. Din neam în neam voi vesti adevărul Tău cu gura mea,
  3. Că ai zis: "În veac mila se va zidi, în ceruri se va întări adevărul Tău.
  4. Făcut-am legământ cu aleşii Mei, juratu-M-am lui David, robul Meu:
  5. Până în veac voi întări seminţia ta şi voi zidi din neam în neam scaunul tău".
  6. Lăuda-vor cerurile minunile Tale, Doamne şi adevărul Tău, în adunarea sfinţilor.
  7. Că cine va fi asemenea Domnului în nori şi cine se va asemăna cu Domnul între fiii lui Dumnezeu?
  8. Dumnezeul Cel Preamărit în sfatul sfinţilor, mare şi înfricoşător este peste cei dimprejurul Lui.
  9. Doamne, Dumnezeul puterilor, cine este asemenea ţie? Tare eşti, Doamne, şi adevărul Tău împrejurul Tău.
  10. Tu stăpâneşti puterea mării şi mişcarea valurilor ei Tu o potoleşti.
  11. Tu ai smerit ca pe un rănit pe cel mândru; cu braţul puterii Tale ai risipit pe vrăjmaşii Tăi.
  12. Ale Tale sunt cerurile şi al Tău este pământul; lumea şi plinirea ei Tu le-ai întemeiat.
  13. Miazănoapte şi miazăzi Tu ai zidit; Taborul şi Ermonul în numele Tău se vor bucura. Braţul Tău este cu putere.
  14. Să se întărească mâna Ta, să se înalţe dreapta Ta. Dreptatea şi judecata sunt temelia scaunului Tău.
  15. Mila şi adevărul vor merge înaintea feţei Tale. Fericit este poporul care cunoaşte strigăt de bucurie;
  16. Doamne, în lumina feţei Tale vor merge şi în numele Tău se vor bucura toată ziua şi intru dreptatea Ta se vor înălţa.
  17. Că lauda puterii lor Tu eşti şi întru bună vrerea Ta se va înălţa puterea noastră.
  18. Că al Domnului este sprijinul şi al Sfântului lui Israel, Împăratului nostru.
  19. Atunci ai grăit în vedenii cuvioşilor Tăi şi ai zis: Dat-am ajutor celui puternic, înălţat-am pe cel ales din poporul Meu.
  20. Aflat-am pe David, robul Meu; cu untdelemnul cel sfânt al Meu l-am uns pe el;
  21. Pentru că mâna Mea îl va ajuta şi braţul Meu îl va întări.
  22. Nici un vrăjmaş nu va izbuti împotriva lui şi fiul fărădelegii nu-i va mai face rău.
  23. Şi voi tăia pe vrăjmaşii săi de la faţa lui şi pe cei ce-l urăsc pe el îi voi înfrânge.
  24. Şi adevărul Meu şi mila Mea cu el vor fi şi în numele Meu se va înălţa puterea lui.
  25. Şi voi pune peste mare mâna lui şi peste râuri dreapta lui;
  26. Acesta Mă va chema: Tatăl meu eşti Tu, Dumnezeul meu şi sprijinitorul mântuirii mele.
  27. Şi îl voi face pe el întâi-născut, mai înalt decât împăraţii pământului;
  28. În veac îi voi păstra mila Mea şi legământul Meu credincios îi va fi.
  29. Şi voi pune în veacul veacului seminţia lui şi scaunul lui ca zilele cerului;
  30. De vor părăsi fiii lui legea Mea şi după rânduielile Mele nu vor umbla,
  31. De vor nesocoti dreptăţile Mele şi poruncile Mele nu vor păzi,
  32. Cerceta-voi cu toiag fărădelegile lor şi cu bătăi păcatele lor.
  33. Iar mila Mea nu o voi depărta de la el, nici nu voi face strâmbătate întru adevărul Meu,
  34. Nici nu voi rupe legământul Meu şi cele ce ies din buzele Mele nu le voi schimba.
  35. O dată m-am jurat pe sfinţenia Mea: Oare, voi minţi pe David? Seminţia lui în veac va rămâne
  36. Şi scaunul lui ca soarele înaintea Mea şi ca luna întocmită în veac şi martor credincios în cer.
  37. Dar Tu ai lepădat, ai defăimat şi ai aruncat pe unsul Tău.
  38. Stricat-ai legământul robului Tău, batjocorit-ai pe pământ sfinţenia lui.
  39. Doborât-ai toate gardurile lui, făcut-ai întăriturile lui ruină.
  40. Jefuitu-l-au pe el toţi cei ce treceau pe cale, ajuns-a ocară vecinilor săi.
  41. Înălţat-ai dreapta vrăjmaşilor lui, veselit-ai pe toţi duşmanii lui.
  42. Luat-ai puterea sabiei lui şi nu l-ai ajutat în vreme de război.
  43. Nimicit-ai curăţenia lui şi scaunul lui la pământ l-ai doborât.
  44. Micşorat-ai zilele vieţii lui, umplutu-l-ai de ruşine.
  45. Până când, Doamne, Te vei întoarce? Până când se va aprinde ca focul mânia Ta?
  46. Adu-Ţi aminte de mine; oare, în deşert ai zidit pe toţi fiii oamenilor?
  47. Cine este omul ca să trăiască şi să nu vadă moartea şi să-şi izbăvească sufletul său din mâna iadului?
  48. Unde sunt milele Tale cele de demult, Doamne, pe care le-ai jurat lui David, întru adevărul Tău?
  49. Adu-Ţi aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi, pe care o port în sânul lneu, de la multe neamuri.
  50. Adu-Ţi aminte, Doamne, de ocara cu care m-au ocărât vrăjmaşii Tăi, cu care au ocărât paşii unsului Tău.
  51. Binecuvântat este Domnul în veci. Amin. Amin.


▲ Începutul paginii.
Advertisement