Duhul Sfânt este a treia persoană a Sfintei Treimi.
Sfântul Duh, pictură pe sticlă în Catedrala Sfântului Petru din Roma
Învăţătura creştin-ortodoxă[]
Învăţătura ortodoxă mărturiseşte ca Dumnezeu Cel Unul în Fiinţă este întreit în Persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Cele Trei Persoane sunt egale şi consubstanţiale, deosebindu-Se între Ele numai prin însuşirile Lor personale. Sinodul II Ecumenic de la Constantinopol (381) a formulat învăţătura despre Duhul Sfânt precum urmează: "Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cel ce împreuna cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi mărit, Care a grăit prin prooroci" (articolul 8 din Simbolul Credinţei). În rugăciuni, Duhul Sfânt e numit "Împărat ceresc" pe temeiul însuşirilor Lui comune cu celelalte două Persoane ale Sfintei Treimi. Este numit şi "Mângâietorul", deoarece El va lua locul Mântuitorului, Care Se va înălţa la cer, spre a rămâne cu Apostolii în veac. Mai este numit şi "Duhul adevărului", pentru ca El va mărturisi despre dumnezeirea Fiului, cum spune troparul Botezului: "Şi Duhul în chip de porumbel a adeverit întărirea Cuvântului".
Duhul Sfânt, prin Care s-au făcut descoperiri proorocilor, este şi puterea sfinţitoare, de viaţă făcătoare şi unificatoare în Biserică. El S-a pogorât sub forma limbilor de foc peste Apostoli în Ziua Cincizecimii, iar Pogorârea Lui a manifestat în chip văzut Biserica, întemeiată de Hristos prin jertfa de pe cruce. El rămâne permanent prezent şi activ în Biserică şi prin El sporeşte şi creşte însăşi Biserica. El este "Duhul lui Hristos" şi prin El Hristos este prezent în Biserică pâna la sfârşitul veacurilor (Mt 28: 20). Sfântul Duh Îşi realizează lucrarea Sa mântuitoare şi sfinţitoare (sau plinitoare) în Biserică prin Darul divin.
În Vechiul Testament, Duhul Sfânt este Cel Care pregăteşte trimiterea şi venirea "în trup" a Fiului lui Dumnezeu, ia parte la Întruparea Fiului, Care S-a născut după trup "de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria" (Mt 1: 18, 20), coboară peste umanitatea lui Iisus la Botezul Său în Iordan şi conlucrează apoi cu El în toate actele Sale mântuitoare. În Noul Testament, Fiul lui Dumnezeu întrupat pregăteşte coborârea Duhului Sfânt, ca la Cincizecime sa-L trimită în lume, spre a continua şi actualiza, până la sfârşitul veacurilor, lucrarea mântuitoare a lui Hristos în noi.