Wiki Creştin-ortodox
Advertisement

Sfântul Epifanie este un scriitor creştin din secolul al IV-lea, episcop de Salamina, în Cipru.

Viaţa[]

Epifanie s-a născut în jurul anului 315 (sau, după alţii, 308) într-o familie modestă de evrei din satul Besanduc, nu departe de Elefteropolis (Beit-Djibrin), în Palestina. La moartea tatălui său, copilul, orfan, a fost adoptat de un învăţător al Legii iudaice, Trifon. Acesta i-a asigurat posibilitatea de a studia, aşa încât Sfântul Epifanie a învăţat nu doar Scripturile şi preceptele legii mozaice, ci şi cinci limbi - greaca, latina, ebraica, siriaca şi copta -, lucru rar în acea epocă.

Convertirea[]

La moartea părintelui său adoptiv, sfântul Epifanie a moştenit toată averea acestuia. Puţin timp după aceea, el a văzut într-o zi un monah creştin, Lucian, care vorbea cu un sărac. Cum nu avea bani, mohanul a dat săracului haina ce o avea pe el. Mişcat de gestul călugărului, Sfântul Epifanie a îmbrăţişat creştinismul, primind Botezul de la episcopul locului, împreună cu sora sa vitregă. Mai apoi, el a renunţat şi la toată averea sa, făcându-se călugăr pe lângă sfântul Ilarion cel Mare.

Mănăstirea lui Epifanie la Elefteropolis[]

Însetat de a cunoaşte mai bine viaţa monastică, Epifanie a făcut o lungă călătorie în deşertul Egiptului, ca să-i cunoască pe călugării renumiţi de acolo.

După patru ani de călătorii, Sfântul Epifanie s-a întors în Palestina şi a întemeiat în apropierea satului său natal o mănăstire, al cărei stareţ a fost timp de treizeci de ani.

Episcopatul[]

Mai apoi a plecat în insula Cipru, unde l-a reîntâlnit pe sfântul Ilarion cel Mare, la sfatul căruia a acceptat să fie hirotonit episcop de Salamina (Constanţia), în anul 376. A fost episcop al acestei localităţi până la moartea sa, în 403.

În anul 382, Sfântul Epifanie a făcut o altă călătorie, la Roma, împreună cu sfântul Ieronim şi cu Paulin, episcop de Antiohia, pentru a pleda în faţa papei cauza acestuia din urmă în chestiunea schismei ce exista în acel moment în Antiohia.

Doctrina[]

Din punct de vedere doctrinar, sfântul Epifanie din Salamina a fost un aprig luptător împotriva origenismului. Astfel, în anul 393, luând cuvântul la Ierusalim, cu ocazia sărbătoririi sfinţirii Bisericii Învierii, el l-a proclamat pe Origen ca părinte al arianismului şi a tuturor ereziilor. Acest cuvânt al sfântului Epifanie a declanşat o mare dispută în sânul Bisericii creştine de la acea epocă. Principala victimă a acestei dispute a fost sfântul Ioan Gură de Aur, patriarhul de Constantinopol, care a fost depus şi exilat în 403, şi a murit în exil în 407.

Sfântul Epifanie a murit în 403, la 12 mai, pe corabia cu care se întorcea de la Constantinopol, unde a avut o întâlnire furtunoasă cu Sfântul Ioan Gură de Aur.

Cultul sfântului Epifanie[]

La sosirea corăbiei la Salamina, popor mult, cu lumânări în mâini îşi aştepta păstorul, şi l-au însoţit cu lacrimi până la catedrala sa, unde o mare parte a populaţiei Ciprului a venit să-l venereze timp de 7 zile.

Cultul sfântului Epifanie s-a raspândit cu repeziciune, iar mormântul său a rămas până azi unul din locurile de pelerinaj cele mai importante din insula Cipru, al cărei patron este, împreună cu sfântul Barnaba apostolul.

Iconografie[]

După Erminia lui Dionisie din Furna (ed. Sophia, București, pp. 152, 205), Sf. Epifanie trebuie reprezentat în veșminte episcopale, foarte bătrân (se săvârșește la vârsta de 105 ani), pleșuv și cu barba albă.

Surse[]

  • Macaire, hieromoine de Simonos-Petras, Le Synaxaire. Vies des Saints de l'Eglise Orthodoxe, Thessalonique: ΤΟ ΠΕΡΙΒΟΛΙ ΤΗΣ ΠΑΝΑΓΙΑΣ, vol. 4: Avril (16 au 30)-Mai-Juin, 1993
  • Mineiul pe luna Mai, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române
  • Art. "Epifanie de Salamina", în http://ro.wikipedia.org/

Legături externe[]

Sinaxarul zilei de 12 mai

Advertisement