Nazariteanul, (* cca. 7 î.Hr. - 4 î.Hr. - † 30 d.Hr. sau 33 d.Hr., Ierusalim) este figura centrală a creştinismului, unde este cunoscut ca Iisus Hristos. Sub numele de Isa, este recunoscut şi ca unul din principalii profeţi ai Islamului.
Conform tradiţiei, care este acceptată în general ca adevăr istoric, Iisus S-a născut pe la 6 î.Hr. în Bethleem Efrata, şi a fost răstignit şi a înviat pe la 27 d.Hr.. Credinţa şi tradiţia creştină spun că Iisus a înviat şi S-a înălţat la ceruri, revenind alături de Dumnezeu-Tatăl. După ce S-a înalţat la cer, discipolii I-au răspândit învăţăturile, ceea ce a dus la formarea celei de-a doua mari religii monoteiste universale - creştinismul. Principalele surse ce descriu viaţa lui Iisus sunt evangheliile canonice ale Noului Testament, despre care se presupune că au fost scrise de doi dintre discipolii Săi direcţi, numiţi şi Apostoli, şi de doi discipoli indirecţi.
Conform credinţei şi tradiţiei religioase creştine, Iisus Cristos este Mesia (Unsul lui Dumnezeu) prevestit de profeţii evrei ai Vechiului Testament. Soteriologia creştină învaţă că răstignirea şi moartea Lui Iisus, ca ofrandă rituală, urmată de învierea şi de înălţarea sa la cer, au răscumpărat păcatele lumii, făcând posibila mântuirea. Conform aceleiaşi tradiţii, mama lui Iisus este Maria, iar tatăl său este Dumnezeu Tatăl. Pentru aproape toate denominaţiunile creştine (cu excepţia unitarienilor, martorilor lui Iehova şi mormonilor) Iisus Cristos este una din cele trei persoane sau ipostaze ale Sfintei Treimi, celelalte două fiind Dumnezeu Tatăl şi Sfântul Duh. Cele trei ipostaze au aceeaşi substanţă, cea a Dumnezeului unic.
Numele[]
Iisus a fost menţionat în textul grec al evangheliilor ca Ιησούς Χριστός, în transcriere latină Iesus Christus.
Prenumele vechi evreiesc e Iehoşua, având ca diminutiv forma "ישוע", Ieşua, însemnând "YHWH mântuieşte". Această formă a fost transcrisă sub forma Iησους Iēsoûs, în greacă, de către traducătorii Septuagintei, cu referire la alte persoane purtând acelaşi prenume. Pe de altă parte, forma grecească Χριστoς, Khristós este o traducere a evreiescului "משיח" maşiach.
Prenumele în limba româna provine din limba slavonă Їисоуса, care a fost preluat din limba greacă, unde la iniţială este un hiat. Cea mai veche grafie în limba română cu caractere latine a fost Jssus (Catehismul lui George Buitul, tipărit în anul 1701 la Cluj).
Grafia Iisus este corectă deoarece reproduce şi η din Ιησούς, care în latină a fost redat e. Tendinţa de a se citi ca i în greacă a început din Evul Mediu şi de aceea grafia Iisus în limba română, folosită în Bibliile ortodoxe şi în majoritatea literaturii ortodoxe moderne, este corectă, ea imitând citirea greacă modernă. De altfel, însăşi lectura numelui în limba română, nu accentuează prima silabă (i.e., ca în latină sau engleză: Je'-sus), ci ultima (ca în greacă, sau spaniolă, franceză etc.) Acesta este un motiv în plus de a favoriza lectura numelui lui Iisus cu un scurt aproximant iniţial [j], cum sugerează dublarea lui "i", precum şi grafia cu doi de "i": Iisus, care nu este deloc redundantă, având temeiurile ei atât fonologice cât şi etimologice. La temeiurile etimologice se adaugă faptul că, pe lângă limba greacă, sursa tuturor limbilor europene pentru numele "Iisus", atât în ebraică (Iehoşua, Ieşua), cât şi în limbile europene începând cu latina (Jesus, în care "j" nu este cel din franceză, ci aproximantul latin [j]) numele este pronunţat cu două sunete înainte de primul "s", anume [i-e/i] sau [j-e], iar în limbile moderne sunetul iniţial poate fi [ž] (fr. Jésus) sau [ğ] (eng. Jesus). Aceste paralele etimologice motivează pe deplin utilizarea a două litere înainte de "s" şi în limba română.
Naşterea[]
- După cum spune Biblia, Iisus nu a avut o naştere obişnuită. Încă înainte să se nască, tot mai mulţi profeţi preziceau venirea sa pe lume, chiar cu sute de ani în urmă. Ei arătau că Iisus va veni puternic pe Pământ, ca rege, nu născut într-un staul şi petrecându-şi viaţa ca un dulgher. Înainte de nașterea Sa, Biblia spune că o Fecioară, care se numea Maria, din Nazaret, un oraş din Israel, a fost vizitată de un înger, ce i-a prezis venirea pe lume a lui Iisus şi faptul că ea va fi mamă. Duhul Sfânt se pogorâse asupra Ei, a "umbrit-o" şi ea a rămas insărcinată. Aflând că şi verişoara ei, Elisabeta era însărcinată (soţul acesteia din urmă, preotul Zaharia, a fost vizitat de un înger care i-a prezis naşterea fiului său, Ioan Botezătorul), s-a dus la ea. Când Elisabeta aflase că Maria era insărcinată, l-a născut brusc pe Ioan. În cele din urmă, Maria a fost dusă în Betlheem, unde era cetatea vestită în care avea să se nască Mântuitorul lumii. Potrivit tradiţiei romane, în decembrie era o sărbătoare a semănatului, Saturnienele, care erau organizate în cinstea zeului Saturn, zeul agriculturii şi evreii erau obligaţi să se adune în cetatea Bethleem.
Iisus s-a născut în condiţii neobişnuite, într-un staul. A fost vizitat de păstori, de magi şi de cei trei crai din răsărit (care conform tradiţiei biblice văzuseră steaua din Bethleem ce i-a condus la Iisus). Aflând guvernatorul Iudeei (in Biblie i se spune rege), Irod cel Mare, despre naşterea lui Iisus, şi de frică să nu îi fie luat locul, a poruncit străjilor să-i ucidă pe toţi pruncii de parte bărbătească sub doi an; astfel s-au comis 14 000 de crime. Familia lui Iisus s-a retras în Egipt, până la moartea lui Irod, şi s-a întors în Nazaret după mai mulţi ani.
--89.238.245.190 9 iunie 2013 11:09 (UTC)Nu s-a putut interpreta (eroare de sintaxă): {\displaystyle [[Media:Introduceți formula aici]][[Fișier: == Exemplu.jpg == [[[http://www.example.com titlul legăturii]]'''''Text cursiv''''']]]}
Viaţa lui Iisus[]
Iisus s-a născut la Bethleem Efrata, a copilărit la Nazaret şi a trăit într-o familie evreiască de meşteşugari, din Capernaum, în Galileea, în nordul Israelului. La vârsta de 30 de ani a renunţat la slujba de tâmplar şi şi-a dedicat timpul învăţăturilor şi tămăduirii celor bolnavi, cutreierând pe jos prin întreaga ţară evreiască. În tot acest timp, oamenii pe care i-a ajutat l-au susţinut, iar dintre aceştia el a ales 12 apostoli. Cea mai cunoscută învăţătură a lui este Predica de pe Munte, cod de comportament pentru oameni, bazat pe dragostea pentru Dumnezeu şi pentru aproapele şi, în acelaşi timp, promisiune a vieţii veşnice. Conducătorii evrei de la acea vreme au fost indignaţi şi l-au convins pe Pilat din Pont să-l judece. A fost găsit vinovat pe nedrept, deşi Pilat a susţinut că nu găseşte nimic rău în predicile lui Iisus. Dar mulţimea a cerut moartea predicatorului, aşa că Ponţiu Pilat a consimţit la crucificarea acestuia.
Din relatările Bibliei, Iisus a fost executat prin crucificare într-o vineri, a 14-a zi din luna ebraică Nisan. Ponţiu Pilat a fost guvernatorul provinciei romane Iudeea între anii 26 d.Hr. şi 36 d.Hr. şi singurii ani în care 14 Nissan cade vinerea sunt 27, 33, 36 şi, posibil, 30, în funcţie de când a fost vizibilă luna nouă la Ierusalim.
Paştile sunt o sărbătoare religioasă ce comemorează Învierea Lui Iisus Hristos la trei zile după crucificarea Sa din Vinerea Mare, ce marchează sfârşitul postului Paştilor. Paştile sunt sărbătoarea cea mai sfântă din calendarul creştin, urmate de Crăciun, şi sunt considerate sărbătoare naţională în majoritatea ţărilor cu tradiţie creştină, cu excepţia notabilă a Statelor Unite, unde este celebrată doar Duminica Paştilor (nu şi Lunea Paştilor).
Lucrarea lui Iisus[]
După creştini, Iisus este Mesia şi Fiul lui Dumnezeu, care a adus mântuire umanităţii prin moartea şi învierea sa. Iisus este considerat profet şi ascet în Islam, un Mesia fals în Iudaism şi Mandeanism, drept o manifestare a lui Dumnezeu de către Baha'i, ca un avatar de către Hinduşi, ca un salvator şi un aducător de gnoză de diferite secte gnostice şi ca un părinte spiritual de către unii susţinători ai Epocii Moderne.