Wiki Creştin-ortodox
Advertisement
Motto: „Venirea în fiecare an de peste 2000 de ani în Sâmbăta Mare a Sfintei Lumini în mod suprafiresc la mormântul Domnului din Ierusalim este cea mai mare minune a zilelor noastre. Este minunea care dovedeşte până la sfârşitul veacurilor Învierea lui Hristos, „Lumina lumii” şi că Ortodoxia este credinţa cea adevărată!”

Locul[]

Locul unde se petrec faptele este mormântul Domnului, care se află în rotonda mare din partea de vest a Bisericii Sfântului Mormânt. În jurul Mormântului Domnului se află 4 altare creştine, aşezate în ordinea lor istorică şi orientate spre cele patru puncte cardinale:

  • La răsărit se află Biserica mare a Învierii, aparţinând ortodocşilor;
  • La sud se află altarul armenilor;
  • La vest se află altarul copţilor;
  • La nord se află altarul catolicilor.

Dovadă incontestabilă a dreptei credinţe, Sfânta Lumină se aprinde între orele 12:30 şi 13:30 numai la altarul ce aparţine ortodocşilor, fapt care, chiar dacă a fost contestat în trecut, astăzi se pare că este recunoscut de toată lumea.

Desfăşurarea[]

Încă din noaptea Vinerii Mari, după prohod, câţiva poliţişti necreştini (un turc, un arab, un reprezentant al statului Israel) verifică toate obiectele din interiorul Sfântului Mormânt, inclusiv lespedea, să nu aibă vreo sursă de foc. De asemenea, arhiereul grec care presară vată pe Mormântul Domnului este controlat corporal. Se sting toate lumânările, se încuie şi se sigilează uşa Sfântului Mormânt, care va rămâne în paza gardienilor. A doua zi, se credincioşii adună în biserica Învierii, având în mâini mănunchiuri a câte 33 de lumânări, după numărul anilor pe care i-a trăit Iisus Hristos. De la Bethleem vin câteva sute de arabi ortodocşi care înconjoară Sfântul Mormânt, rugându-se cu voce tare. Toboşarii stau cocoţaţi pe umerii celorlalţi, care dansează nebuneşte în jurul Sfântului Mormânt. De la sediul Patriarhiei Ortodoxe a Ierusalimului începe o procesiune impresionantă, care-l are în frunte pe patriarhul însuşi. Se opresc în faţa Sfântului Mormânt pecetluit, apoi îl înconjoară de trei ori, după care patriarhul împreună cu cei care slujesc se retrag în altarul bisericii ortodoxe. În jurul orelor 12, patriarhul îşi scoate veşmintele cu care slujeşte, rămânând doar într-un veşmânt alb (stihar), cu mânecuţe, brâu şi patrafir (epitrahil). În faţa Sfântului mormânt, ca nu cumva să aibă o sursă de foc de către poliţişti necreştini, în prezenţa reprezentanţilor oficiali ai armenilor, copţilor şi catolicilor. Apoi patriarhul rupe peceţile şi intră, însoţit de un arab musulman, în prima încăpere, numită Capela Îngerului. În vreme ce musulmanul rămâne în această încăpere, Patriarhul intră singur în cea de-a doua încăpere, îngenunchează în faţa lespedei Sfântului Mormânt şi începe să se roage. În timpul acestei rugăciuni, vatra şi lespedea par să fie cuprinse de sclipiri ca de rouă. La un moment dat, după câteva minute, se poate observa o scânteie luminoasă ca de fulger rostogolindu-se în zigzag prin cupola mare a bisericii. Coboară apoi ca un glob de lumină ce se sfarmă în mii de bucăţi, apoi intră înăuntrul Mormântului ca o rază subţire, se coboară asupra lespedei şi aprinde vata presărată deasupra. Patriarhul adună cu mâinile goale vata aprinsă de o flacără galben-verzuie, o pune în două cupe de aur şi revine în Capela Îngerului. În prezenţa musulmanului, aprinde două buchete mari 33 de lumânări şi iese cu ele în faţa Sfântului Mormânt. Candelele de deasupra, ca şi o parte din lumânări şi sfeşnice se aprind singure. Câţiva diaconi îl iau pe patriarh şi îl conduc către altar, prin îmbulzeala dezlănţuită a mulţimii. În câteva clipe, lumânările tuturor sunt aprinse. Biserica e asemenea unei flăcări vii.

Cele mai noi mărturii[]

  • DIDORUS I., timp de 19 ani patriarh ortodox al Ierusalimului (1981-2000), mărturisea chiar înaintea Sfintelor Paşti din 1998: „Îmi găsesc cu greu drumul prin întuneric spre camera interioară, unde îngenunchez. Mă rog. Câteodată aştept câteva minute, dar de obicei, minunea se întâmplă imediat după ce am terminat de spus rugăciunile. Din mijlocul pietrei pe care a fost culcat Iisus Hristos răsare o lumină nedefinită, de obicei de culoare albăstruie, dar culoarea se poate schimba în multe nuanţe. Oricât aş încerca, ea nu poate fi descrisă în cuvinte omeneşti. (…) Lumina se comportă diferit în fiecare an. Uneori acoperă piatra, alteori luminează tot Mormântul, astfel încât oamenii de afară văd tot Mormântul plin ce lumină. Lumina nu arde! Niciodată nu mi-a ars barba în toţi cei 16 ani de când sunt patriarh al Ierusalimului şi am primit Lumina Sfântă! (…) Adeseori sunt icoane care plâng atunci când cerul vrea să ne arate că ne este aproape. Avem atâţia Sfinţi pe care Dumnezeu i-a înzestrat cu multe daruri duhovniceşti. Dar nici una din minunile acestea nu este atât de pătrunzătoare ca Sfânta Lumină. E ca o Taină. Face Învierea lui Hristos atât de prezentă, atât de aproape de noi.”
  • VADJIN NUSEIBE, musulman, paznicul Bisericii Sfântului Mormânt în anul 2001: „(…) Atunci când musulmanii au intrat în Ierusalim, califul Omar a primit, o dată cu cheile oraşului, şi cheia Bisericii Sfântului Mormânt. Califul a dat-o strămoşilor familiei mele. De atunci, la Biserica Sfântului Mormânt stau de pază numai cei din neamul nostru. De 1363 de ani! Cheia asta, care datează din anul 1524 cântăreşte o jumătate de kilogram şi are 50 centimetri lungime.(…) Asta e treaba mea. Curăţ încuietorile de 3 ori pe săptămână. Am multe griji când se apropie Paştile. Controlez totul. Eu însumi încui uşa mormântului cu mâinile mele! (…)”

Vedeţi de asemenea[]

Advertisement