Wiki Creştin-ortodox
Advertisement
Mănăstirea Dealu
Profilul mănăstirii
Confesiune: ortodoxă
Hram: Sf. Nicolae la biserica mare şi Acoperământul Maicii Domnului la paraclis
Ctitor: Radu cel Mare (iniţial Mircea cel Bătrân)
Tip: călugăriţe
Datele mănăstirii
Datare: 1499-1501
Ţara: România
Localizare: Târgovişte
Vieţuitori: 35 (în anul 2000)[1]

Mănăstirea Dealu, o mănăstire de maici situată pe un deal din apropierea oraşului Târgovişte (6 km N). Drumul principal de acces este, pe ultimii 2 km până la mănăstire, o pantă cu înclinaţie mare ce şerpuieşte până în vârful dealului.

Scurt istoric[]

  • O aşezare monastică exista la Dealu în anul 1431, aşa cum reiese dintr-un document prin care Alexandru I Aldea îi făcea danie mănăstirii două sate. Mănăstirea iniţială fusese probabil întemeiată de către Mircea cel Bătrân[2].
  • Mănăstirea a fost ctitorită de Radu cel Mare în anii 1499-1501[3].
  • Construcţia ansamblului a fost terminată în timpul domniei lui Vlăduţ Vioevod, între 1510 şi 1512.
  • Aici a fost instalată prima tiparniţă din ţările române, din ale cărei teascuri a ieşit în 1508 prima carte, un Liturghier.
  • În anul 1598, Mihai Viteazul a depus în biserica mănăstirii jurământul de supunere faţă de Rudolf al II-lea.
  • Matei Basarab a adus aici tiparniţa de la Govora în 1644.
  • În 1863 mănăstirea de călugări a fost secularizată.
  • În 1877 fosta incintă monastică a fost transformaată în lagăr de prizonieri.
  • În perioada 1879-1883 a funcţionat aici o şcoală divizionară de ofiţeri, înlocuită între 1890 şi 1891 de un depozit de muniţie. Din 1902 fosta mănăstire a servit ca şcoală a copiilor de trupă, între 1912 şi 1940 ea a adăpostit Liceul Militar "Nicolae Filipescu". Clădirile acestui liceu, care înlocuiseră edificiile fostei mănăstiri, s-au prăbuşit la cutremurul din 1940.
  • Clădirile actualei mănăstiri şi renovarea bisericii datează din perioada 1953 - 1959. Prin grija Patriarhului Justinian s-a creat astfel un aşezământ de asistenţă socială pentru preoţi şi călugări bătrâni, care a funcţionat până în 1988.

Biserica[]

Biserica Sf. Nicolae, singurul corp arhitectural care s-a păstrat din vechiul ansamblu, este unul din cele mai importante monumente ale evului mediu din Ţara Românească. Edificiul, dispus pe un plan triconc de tip Vodiţa II, are proporţii zvelte; el măsoară 8 metri lăţime şi 21,20 metri lungime la o înălţime de 24 metri (fără acoperiş)[4]. Pe lângă tradiţionala turlă pe naos apar aici pentru prima oară două turle pe traveea de răsărit a pronaosului prelungit. Ele evidenţiază funcţia sepulcrală a acestui corp arhitectonic. Această inovaţie va fi preluată de bisericile de la Tutana, Brebu şi Gura Motrului.

Faţadele sunt în întregime placate cu piatră făţuită şi decorate în două registre cu arcaturi de ciubuce. Acest sistem de decorare în două registre separate de un brâu median va caracteriza monumentele de cărămidă ridicate în cursul secolului al XVI-lea în Ţara Românească. În decorul turlelor şi cel al faţadei vestice se întâlnesc şi ornamente caucaziene, care se vor regăsi mai târziu, cu mai mare densitate, pe faţadele bisericii episcopale de la Curtea de Argeş.

Pictura care împodobise iniţial interiorul bisericii, o operă din 1515 a meşterului Dobromir din Târgovişte în colaborare cu Jitian şi Stanciu, nu s-a păstrat. În 1985 biserica a fost repictată de arhimandritul Sofian Boghiu.

Pronaosul bisericii adăposteşte mormântul lui Radu cel Mare şi racla cu capul lui Mihai Viteazul. Sarcofagele din marmură ale acestor voievozi au fost executate între 1912 şi 1913 de Frederic Storck.

Note[]

  1. Vlasie 2000, p. 43.
  2. Vlasie 2000, p. 43.
  3. Drăguţ 2000, p. 173 - Vlasie 2000, p. 43 - Istoric de pe pagina primăriei din Aninoasa .
  4. Vătăşianu 1959, p. 481 sq.

Bibliografie[]

  • Vasile Drăguţ: Dicţionar enciclopedic de artă medievală românească, Bucureşti 2000, p. 173 sq.
  • Virgil Vătăşianu: Istoria artei feudale in ţările române, vol. I: Arta în perioada de dezvoltare a feudalismului, Bucureşti 1959, p. 481 sq.
  • Mihai Vlasie: Ghid al aşezărilor monahale din România. Drumuri spre mănăstiri, Bucureşti 52000, p. 43-45.

Legături externe[]

Advertisement