Wiki Creştin-ortodox
Advertisement
Mănăstirea Horezu
Profilul mănăstirii
Confesiune: ortodoxă
Hram: Sfântul Împărat Constantin şi mama sa Elena
Ctitor: Constantin Brâncoveanu
Tip: mănăstire de maici
Datele mănăstirii
Datare: 8 septembrie 1693
Ţara: România
Localizare: satul Romanii de jos, oraşul Horezu,judeţul Vâlcea
Vieţuitori: 60 (2000)
Website: Site web

Mănăstirea Horezu (Mănăstirea Hurezu), ctitorie de seamă a domnului martir Constantin Brâncoveanu-(1688-1714), sinteză a artei şi măiestriei poporului român până în acel timp, a fost construită între anii 1690 şi 1693, fiind târnosită la 8 septembrie 1693.

Istoric[]

Însemnările măritului domn, aflate în biblioteca mănăstirii arată că "într-al doilea an al domniei noastre pus-am temelie şi am început a zidi mănăstire".

Interesul domnului Constantin Brâncoveanu privind ridicarea acestui sfânt lăcaş este materializat şi în crezul său care apare şi pe pisania care se află deasupra uşii de intrare în biserica mare a mănăstirii: "Nu voi intra în sălaşul case mele, nu voi sui pe aşternutul patului de odihnă, nu voi da somn ochilor mei şi pleoapelor mele dormitoare şi repaus tâmplelor mele, până nu voi afla loc Domnului şi sălaş Dumnezeului lui Iocob".

Lucrările de construcţie şi decorare ale ansamblului au fost date spre supraveghere lui Pârvu Cantacuzino. Moartea acestuia în anul 1691, face ca acestea să fie continuate de Cernica Ştirbei, fost mare armaş.

Definitivarea lucrărilor a avut loc în toamna anului 1697, dar biserica mare fusese terminată deja în 1693. Iată ce nota în însemnările sale marele domn: ...septembrie 6, miercuri, am sosit la Hurezi şi mănăstirea am târnosit la septembrie 8 vineri...

Mănăstirea, cel mai mare ansamblu monastic din România, este construită pe valea râului Romanii de Jos, în satul cu acelaşi nume, care mai târziu va dezvolta actuala localitate Horezu, într-un colţ pitoresc sub munţii Căpăţânii îmbrăcaţi în codrii deşi unde singurătatea şi liniştea lor este tulburată doar de strigătul huhurezilor, pasărea care a dat şi denumirea locului, "hurez".

Meşterii care reuşesc să creeze aceasta bijuterie, impulsionaţi de spiritul ctitorului Constantin Brâncoveanu, sunt Istrate lemnarul, Vucaşin Caragea pietrarul şi Manea vătaful zidarilor. Cei care au executat pictura, terminată la 30 septembrie 1694, care prin culoare dau glas talentului şi măestriei lor, au fost Constantin Ioan, Andrei, Stan, Neagoe şi Ichim. Ei sunt aceea care reuşesc să imortalizeze pentru posteritate chipurile celor două familii, familia Brâncoveanu şi familia Cantacuzino.

Lăcaşul este o remarcabilă realizare a artei brâncoveneşti, care se distinge prin originalitate, măestria liniilor şi culorilor.

Iată ce spunea despre execuţia măiastră a pridvorului sfântului lăcaş marele istoric al neamului, Nicolae Iorga: "Frumos pridvor pe stâlpi lucraţi cu o mare bogăţie de podoabe... cu un rând de stâlpi tot aşa meşteşugiţi sculptaţi... flori de piatră în jurul uşii celei mari şi a tuturor ferestrelor". Şi mai spunea istoricul despre acestă mănăstire în lucrarea sa "Bizanţ după Bizanţ": "...continuatoare a civilizaţiei romane, ai cărei moştenitori în Europa de Răsărit sunt românii" .

La 25 aprilie 1695 printr-un hrisov marele voievod, ctitor la lăcaşului, Constantin Brâncoveanu, înzestrează mănăstirea cu o serie de moşii din Vâlcea, Dolj, Mehedinţi şi Ilfov.

Ansamblul monastic[]

Întreg ansamblul se remarcă prin conceptul unitar. El este structurat pe axa principală est-vest, pe care sunt aliniate gradat patru lăcaşe de cult, construite în etape diferite şi de ctitori diferiţi.

Ansamblul monastic se compune din: Întreg ansamblul se remarcă prin conceptul unitar. El este structurat pe axa principală est-vest, pe care sunt aliniate gradat patru lăcaşe de cult, construite în etape diferite şi de ctitori diferiţi.

Ansamblul monastic se compune din:

  • Biserica propiu zisă a mănăstirii, ctitorită de marele domnitor şi cărturar Constantin Brâncoveanu, aflată în centrul incintei.
  • Biserica bolniţei, ctitorită de doamna Maria, soţia domnitorului, la 1696.
  • Schitul "Sfinţilor Apostoli", ctitorit de stareţul mănăstirii Ioan Arhimandritul la 1698.
  • Schitul Sfântului Ştefan, numit astfel după numele fiului cel mare al domnitorului, ctitorit de acesta la 1703.

Incinta principală, pe plan dreptunghiular, este flancată la nord de corpul etajat al chiliilor, cu faţada structurată în mod armonios de anfilada de arcade. La sud se află reşedinţa domnească, încununată de turnul clopotniţă şi având o impunătoare sală de sfat. Pe latura de vest se află sala trapezei şi, deasupra acesteia, paraclisul.

Biserica principală[]

Construit între 1690 şi 1693 pe un plan trilobat, edificiul dezvoltă modelul Bisericii episcopale a Mănăstirii Curtea de Argeş în sensul unor forme mai elansate şi prin adăugarea unui pridvor tipic stilului brâncovenesc. Faţadele sunt decorate cu panouri dreptunghiulare şi firide ornamentale cu cercuri. Ancadramentul uşii de intrare este din marmură sculptată, pisania conţine stema Ţării Româneşti şi pe cea a familiei Cantacuzino.

"Biblioteca lui Constantin Brâncoveanu"[]

Constantin Brâncoveanu, ca om de o aleasă cultură a epocii sale, distingându-se prin inteligenţă şi mult echilibru politic, reuşeşte să infiinţeze tipografii şi să tipărească numeroase cărţi. Cu această ocazie mănăstirea Hurezi, al cărui ctitor era, devine un puternic centru cultural. Aici înfiinţează vestita bibliotecă, rămasă peste veacuri sub denumirea de Biblioteca lui Constantin Brâncoveanu. Catalogul bibliotecii întocmit la 1791, arată ca aceasta dispunea de 382 de volume de carte tipărită şi 46 de manuscrise. De remarcat este că dintre acestea 115 erau scrise în limba română. Cât despre ce înseamnă importanţa acestei biblioteci pentru oameni locului şi nu numai, grăiesc cuvintele scrise în piatră deasupra uşii acesteia la porunca distinsului om de aleasă cultură la 1708: " Bibliotecă de hrană dorită sufletească această casă a cărţilor imbie înţeleaptă îmbelşugare". Găsim în această bibliotecă importante lucrări ale vremii: Odiseea lui Homer (tipărită la Basel la 1541), Tragediile lui Euripide (tipărite la Basel în 1551), Nuvelele ale împăratului Justinian( tipărite la Paris în 1568), precum şi lucrări ale istoricilor bizantini (Ana Comneana, Laonic, Ioan Zonaras, Constantin Manasses).

Dragoste de slovă românească, a domnului erudit face să aducă la această mănăstire pe arhimandritul Ioan din Câmpulung şi să-l pună să copieze pe la 1700 cunoscuta carte populară "Varlaam şi Ioasaf". Tot acesta va mai scrie "Pomelnicul mănăstirii Hurezi". Pe la 1754 vine la Hurezi Rafail. Acesta transcrie "Halima" şi ne lasă importante însemnări despre Viaţa lui Petru cel Mare şi Istoria Rusiei. Alt cărturar, Dionisie Eclesiarhul, scrie "Întrebări şi răspunsuri ale dumnelui Constantin Cantacuzino, fratele răposatului Şerban Voievod Cantacuzino". Şi mulţi alţi cărturari au lasat posternităţii lucrări de importanţă covârşitoare pentru cultura noastră naţională.

Mănăstirea Horezu a fost inclusă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Bibliografie[]

  • Istoricul Mănăstirii
  • Reviste de istorie editate de "Muzeul de Istorie Judeţean de Istorie Vâlcea" în anii '80.
  • Costea Marinoiu: Istoria Cărţii Vâlcene-secolele XVII-XVIII
  • Vasile Drăguţ, Nicolae Săndulescu: Arta brâncovenească, Bucureşti 1971.
  • Mihai Vlasie: Ghid al aşezărilor monahale din România. Drumuri spre mănăstiri, Bucureşti 52000, p. 276-277.

Legături externe[]

Advertisement