Wiki Creştin-ortodox
Advertisement
Mănăstirea Negru Vodă
Profilul mănăstirii
Confesiune: ortodoxă
Hram: Adormirea Maicii Domnului (15 august)
Ctitor: Radu Negru Voievod
Tip: călugări
Datele mănăstirii
Datare: 1215
Ţara: România
Localizare: Câmpulung-Muscel, judeţul Argeş

Mânastirea Negru Voda

Se afla in orasul Campulung-Muscel, jud. Arges. A fost ctitorita in 1215, prin traditie de Radu Negru Voievod. A fost rezidita de Basarab I si fiul sau, Nicolae Alexandru; recladita de Matei Basarab (1635-1636) cand devine manastire si sub Grigorie Dimitrie Ghica (dupa 1827). Biserica este repictata intre 1955 si 1957. Aici se afla piatra funerara de pe mormantul lui Nicolae Alexandru Voievod (1364), casa domneasca din 1650, construita de Matei Basarab, Turnul Baratiei din 1730; colectie de icoane, alte lucrari de arta medievala.

In medievala asezare dintre Carpati si Dunare, martor autentic al continuitatii vietii poporului roman este Sfanta Manastire Negru Voda, o prezenta permanenta in viata orasului. Legenda si mit dar si realitate istorica, Negru Voda este considerat primul ctitor al manastirii. Fortificatiile datate din jumatatea secolului al XIV-lea sunt realizate sub forma unui val de pietris si bolovani de 9 m. latime inconjurat de un sant adanc de 2,5 m. plin cu apa. Palatul Domnesc a fost nucleul in jurul caruia s-au adaugat pe parcurs toate celelalte constructii ce vor forma Sfanta Manastire. Al doilea ctitor al manastirii, Matei Basarab (1635-1638) reface din temelii lacasul transformand vechea biserica intr-o obstejitie (organizare de viata monahala de calugari) prin hrisovul din 10 august 1647, in acelasi an fiind construit si Turnul clopotnitei, inalt de 35 m., avand functia de poarta de incinta dar si de fortificatie cu caracter militar, fiind prevazut cu metereze. Gangul boltit pastreaza si astazi masivele porti din stejar care se izvorasc cu o grinda de proportii, avand incrustate adanc inscriptii mentionand data de 1749. Matei Basarab, iubitor de cultura si carte infiinteaza in anul 1643 in incinta manastirii o tipografie si o moara de hartie (harturghie), atestarea fiind facuta la inceputul Mineiului, redactat de carturarul.

Campulungul este un oras invulnerabil, daruit cu imaginatie impetuoasa si posteritate. Cei nascuti intre hotarele lui de aluni solemni, de poezie imperiala, cladita pe invitatii la sfasiere blanda, si-au pierdut sufletul din prea multa iubire si s-au schimbat in sanctuare care repurteaza elogii si recunostinta subtila pentru steaua inimii lor. Asezat pe o cale de larga circulatie intre Tara Romaneasca si Trasnsilvania, a fost, de-a lungul secolelor, un important centru comercial. Situat pe malurile Raului Targului, la confluenta latitudinii 450 si 16 minute cu longitudinea 450 42 minute si 33 secunde, el a avut cinstea de a fi fost prima cetate de scaun a Tarii Romanesti dupa ce si-a cucerit independenta in urma victoriei de la Posada a lui Basarab I asupra lui Carol Robert. Aici se pastreaza cea mai veche lespede de mormant a unui domnitor din Romania, Nicolae Alexandru Basarab, mort la 16 noiembrie 1364, aflata la Manastirea Negru Voda, constituind unul din principalele documente care atesta calitatea de resedinta domneasca a Campulungului.

Din Campulung a plecat cel dintai document scris in limba romana, pastrat pana in zilele noastre, scrisoarea lui jupan Neacsu, vestit negustor si judet al orasului in 1521. tot aici, voievodul Matei Basarab, restaurand in anii 1635-1636 manastirea Negru Voda, vechea ctitorie a Basarabilor distrusa de cutremur in 1628, a gasit potrivit sa aduca tipografia daruita de mitropolitul Petru Movila, tiparind, in 1642, prima carte in limba romaneasca cu continut moral-filozofic: Invataturi peste toate zilele, pe scurt. In 1669, boierul Radu Nasturel a infiintat o scoala domneasca, prima scoala cu limba de predare romana, destinata a invata carte si pe copiii celor saraci, nu numai pe odraslele boieresti si domnesti.

Asezat in terase, de o parte si de lata a Raului Targului, Campulungul face parte dintr-o larga depresiune, inconjurata de o cununa de dealuri, ce pleaca la nord din pragul Namaiestilor, se continua spre est cu dealurile Bilcestilor si Mataului, pana la Dracesti, catre sud si se inchide spre vest prin dealul Gruiului. Avand conformatia unui podis, neted ca in palma, acoperit cu pasune marunta si musuroaie, Gruiul isi varsa un povarnis repede spre oras, brazdat de torente, cu rapi galbui, semanate cu padurici de mesteceni si palcuri de brazi, plantati de mana omului, alternand cu livezi si gradini, in apropierea caselor ce se insira pe coasta lui. Asemenea unui veritabil camp lung, orasul este intins pe o distanta de 5 km de-a lungul soselei nationale Pitesti Brasov, brazdat longitudinal de alte trei artere de circulatie paralele, din care pleaca, lateral, numeroase drumuri care serpuiesc in panta spre cele doua dealuri invecinate, Gruiul si Mataul.

Patruns in aceasta imbietoare atmosfera, calatorul sosit in Campulung este intampinat chiar aproape dupa intrarea in oras, pe strada principala Negru Voda, de silueta masiva si pastrata a turnului manastirii Negru Voda, inalt de 32 de metri, cu cupola rotunjita, acoperita de arama, lucind in bataia soarelui.

Manastirea Negru Voda reprezinta cel mai important ansamblu monastic din Muscel. In componenta ei intra Paraclisul Domnesc al curtii voievodale (ulterior Biserica mare a manastirii), Biserica mica (bolnita) din primul sfert al veacului al XVIII-lea, Turnul clopotnita de la intrarea in incinta secolul al XVII-lea, Casa Domneasca secolul al XVII-lea construita pe vechi temelii din secolul al XIV-lea, Casele egumenesti secolul al XVIII-lea, anexa casei domnesti si chiliile de la inceputul secolului al XIX-lea. Aici se mai afla si Hanul Bazar al manastirii, disparut inca din 1746.

In randurile care urmeaza voi incerca sa vorbesc despre Biserica Mare a Manastirii si Biserica Mica (bolnita). Biserica Mare a manastirii are hramul Adormirea Maicii Domnului si in forma actuala este a treia constructie. La inceput a functionat ca biserica de mir, de la inceputul secolului al XIV-lea pana in anul 1628; apoi din 1636 si pana in 1827, a durat a doua constructie facuta de Matei Basarab, arhiereul Filaret Beldiman a rezidit-o intre anii 1827-1832. Biserica este in forma de nava, cu trei turle, cea din mijloc mai mare, iar cele de la rasarit si apus mai mici. A fost zidita de arhitectul Franz Walet in acelasi loc si cu acelasi material de la prima constructie. Altarul este larg, in forma de arc de cerc, cu o fereastra mare pe axa bisericii, incadrata de o arcada si o alta mai mica, situata spre sud, deasupra usii. Bolta este compartimentata de doua arcade asimetrice, sprijinite pe stalpi doar in partea de rasarit. In spatele tamplei se afla doua coloane care se inalta pana la bolta, pe cea din dreapta fiind inscriptionat anul 1832, cand s-a tarnosit biserica. Tampla de lemn are decoratii ornamentale, predominand motivele vegetale stilizate, cu frumoase colonete si decorate cu frunze si avand mici capiteluri. De asemenea, usile imparatesti si cele diaconesti sunt abundent decorate. Intre cele trei registre cu icoane se remarca cel superior, intrucat se arcuieste semicircular in partea centrala. Tampla prezinta un plan central mai avansat spre naos, fata de cele laterale, retrase spre altar. In ansamblul ei este una dintre cele mai frumoase catapetesme din Muscel. Naosul este dreptunghiular si reprezinta cel mai spatios compartiment al bisericii, in ciuda faptului ca nu are abside. Pe laturile exterioare exista cate o fereastra mare, iar turla deschisa, foarte larga si inalta, octogonala, cu patru arcade sprijinite pe stalpi masivi, este luminata de opt ferestre mari. Inspre altar, un spatiu secundar, ingust, cu arcade laterale si cu cate o fereastra pe laturile exterioare, avand bolta elipsoidala, este despartit de restul naosului printr-o mare arcada. In mijlocul naosului se afla un mare policandru din lemn sculptat. Intre naos si pronaos se interpune o arcada semicirculara, sprijinita pe stalpi masivi laterali.

Pronaosul I, tot dreptunghiular, cu bolta elipsoidala, are doua arcade la capete si prezinta cate o fereastra pe fiecare latura exterioara. In partea sudica, se afla mormantul voievodului Nicolae Alexandru Basarab (1352-1364) cu inscriptia slavona: Luna Noiembrie in 16 zile s-a pristavit marele si singur stapanitor domn Io Nicolae Voievod, fiul marelui Basarab Voievod in anul 6873 indictionul 3. Vesnica lui pomenire. Intre pronaosul I si pronaosul II se afla coloane inalte fixate pe socluri patrate, cu frumoase capiteluri. Ele separa un spatiu central si doua spatii mici laterale, toate cu arcade semicirculare, intre care cea din mijloc este cea mai mare. Pe acelasi aliniament cu coloanele exista stalpi masivi cu latimea de circa 1,5 m. Pronaosul II este tot dreptunghiular cu bolta elipsoidala si are doua arcade semicirculare la capete si cate o fereastra pe fiecare latura exterioara. Pe peretele vestic se afla o pisanie ampla, situata deasupra usii de intrare: a fost zidit dintr-un inceput de Radu Negru la 1215 de Basarab I cel Mare, fiul lui Negru Voda si terminata de Nicolae Alexandru Basarab, inmormantat aici. La 1635 Matei Basarab o zideste din nou cu aceleasi materiale de piatra cioplita, intocmind obstea monahala cu primul staret Melchisedec. Din cauza cutremurului din 1802 si 1819 biserica s-a daramat ramanand asa pana in 1826 cand din porunca voievodului Grigore Ghica si cu blagoslovirea mitropolitului Grigore incepe zidirea cu aceleasi materiale, adaugandu-se si pietre noi cioplite. Din cauza grelelor intamplari (razboiul Rusiei cu turcii, boala ciumei, holerei si foamei) zidirea ei se intrerupe pana in 1831, cand cu ajutorul vornicului vel Pana Costescu si cu osteneala staretului Filaret Apanias Beldiman, venit din Moldova, biserica se termina si se tarnoseste la 30 octombrie 1832. La incendiul din 1932, izbucnit la Seminarul orfanilor din cuprinsul manastirii, sunt distruse acoperisul bisericii, clopotnita si chiliile, daunand si obiectelor si picturii dinauntru. In 1955 s-a oranduit si pictura din nou (prin grija patriarhului Justinian), in fresca; s-a lucrat in trei veri 1955-1957, pe vremea staretului protos Meletie Petcu (pictori calugari condusi de arhimandritul Sofion Boghiu, ieromonahul Felix Dubneac de la Plumbuita). In partea sudica este pictat Melchisedec, primul egumen, iar pe cea nordica chipul vornicului Pana Costescu. Pe latura vestica sunt zugraviti Matei Basarab, care tine in mana o biserica cu trei turnuri mari si doua mici, iar in partea cealalta Doamna Elena, tinand si ea cu mana dreapta biserica. Radu Negru tine si el cu mana stanga o alta biserica cu cinci turnuri mari si doua mici si Nicolae Alexandru Voievod Ilias tinand cu mana dreapta aceeasi biserica. Preotul Ioan Rautescu considera ca aceste chipuri au fost zugravite in 1831, asa ca nu reproduc exact vechile picturi din timpul lui Matei Basarab, iar zugravul a facut confuzie cu ultimul domn. Biserica este zidita din piatra de Albesti, pe peretele exterior din vest se afla doua pisanii. Prima, asezata in stanga, face istoricul manastirii, asa cum era cunoscut in vremea lui Matei Basarab, laudand opera acestui domn bun si milostiv care a reconstruit biserica. Langa inscriptie, asezata din ordinul lui Matei Basarab, se gaseste una cu text asemanator pusa de campulungenii care voiau sa se vesniceasca si astfel amintirea privilegiilor lor, dupa cum arata Nicolae Iorga. Nicolae Iorga remarca interesul istoric al celor doua pisanii: Pentru intaia oara se sapa in piatra legenda batranului si prea milostivului crestin Radu Negru Voievod, care a fost de-nceput descalecatorul Tarii Romanesti. Ele pot fi considerate documente istorice, cat si documente literare. Construind-o in locul celei vechi, Matei Basarab a transformat biserica in manastire de calugari. Inca din 1635, langa manastire a intemeiat o tipografie, cele necesare fiind aduse din Rusia, cu ajutorul mitropolitului Petru Movila. Prima carte tiparita in acel an a fost un Molitvelnic slavonesc. In 1642 s-a tiparit cartea Invataturi preste toate zilele (in limba romana), urmata in 1643, de Antologhion, iar in 1650 a patra carte Psaltirea. Cartile au circulat in tot cuprinsul pamantului romanesc unele dintre ele ajungand chiar in Peninsula Balcanica. La Manastirea Negru Voda a existat si o scoala de copisti cu puternice traditii, manuscrisele remarcandu-se printr-o scriere caligrafica, fiind impodobite cu frontispicii si miniaturi colorate. Dintre copisti amintim pe Vasile Gramaticul, Nicola Logofatul, Panu Gramaticul, etc. Primii voievozi ai statutului feudal unitar ai Tarii Romanesti, Basarab I si Nicolae Alexandru, au fost inmormantati aici, in Paraclisul Curtii Domnesti din secolul al XIV-lea, dupa cum atesta, pentru primul, inscriptia grafit de la Curtea de Arges, care mentioneaza moartea lui Basarab, in 1352, la Campulung. Manastirea Negru Voda a avut o serie de privilegii, intarite printr-o serie de hrisoave domnesti date de Grigore Ghica la 17 aprilie 7169 (1661), Radu Leon la 28 martie 7173 (1665), Duca Voda la 7 Chenarie si 29 aprilie 7182 (1674) si respectiv la 26 aprilie 7188 (1680), 19 martie 7189 (1681) si 11 aprilie 7191 (1683), de Constantin Brancoveanu la 10 ianuarie si 16 Ghenarie 7191 (1689). In secolul urmator, inlocuiesc privilegiile pe care le avea manastirea: Constantin Brancoveanu in 1706, Stefan Cantacuzino, 1714, Grigore al II-lea Ghica, in 1733 si 1735, Matei Ghica, in 1752. A avut numeroase mosii in judetele Muscel, Dambovita Teleorman, Arges si Ialomita precum si o serie de munti (Tatei, Musuroaiele, Vaja, Zanoaga, Clabucet, Capra, Mitarcea, Pietrele Albe, Valea Vladului, etc.). La scurt timp de la infiintare i s-au inchinat doua metocuri: Schitul Golesti (zidit de episcopul Grigore al Buzaului) si Aninoasa (ctitoria marelui clucer Tudoran Vladescu, din 1677). Egumenii manastirii au fost: Melchisedec (care a condus in acelasi timp si tipografia in care s-au tiparit cele patru carti trei slavonesti si una romaneasca, 1635-1651), Dionisie (1652-1653), Ioasaf si Varlaam (1654), Luca (1655-1656), Ioasaf (1656), Luca (1657- si o parte din 1659), Dionisie (1658-1659), Vasilie (1661-1662), Gavriil (1657-1676), Vasile (1678-1680), Gavriil (1681- 1685), Vasile (1686-1689), Ioan (1690-1692), Vasile (1692-1709), Inochentie (1700-1705), Iosif (1706-1712), Mihail (1712-1714), Teofan (1714-1722) cel care a zidit biserica mica, Vasile Geabelea (1729-1739) originar din Draghici Muscel. Dintre calugarii manastirii mentionam pe Grigore fost preot de mir in Campulung, apoi calugar, fiind ales episcop de Buzau la 14 aprilie 1668; Dionisie care a devenit mitropolit al Ungrovlahiei in 1672; Daniil Topoloveanu, ales episcop de Buzau in 1716 si mitropolit al Ungrovlahiei in 1732 (el a restaurat manastirea Aninoasa si a zidit bisericile Vergu si cea Cu Sfinti sau Cu Sibile din Bucuresti), facand danii manastirii Campulung, iar in domeniul lui s-au tiparit toate cartile de slujba numai in romaneste (Catavasier, Octoih, Evanghelie, Liturghier si Molitvelnic). Preoti de mir dupa secularizare au fost: Gheorghe Patrasescu, Ionescu Mircea, Nicolae Chirica, Mircea Dragomir. In 1920 a inceput cladirea Orfelinatului, pe vechile ruine ale chiliilor, iar la 1 septembrie 1922 se inaugureaza aici Seminarul Orfanilor de Razboi Patriarhul Miron. Elevii au fost, la inceput numai orfani de razboi din toata tara, mai tarziu s-au admis si fii de invalizi si de preoti. Prima serie de absolventi a dat-o in 1930, numarul orfanilor imputinandu-se, pe masura ce treceau anii; seminarul s-a desfiintat in 1934. O parte din absolventi au urmat Teologia la Varsovia si la Atena, printre acestia aflandu-se si Iustin Moisescu din Candesti Muscel, devenit mai tarziu patriarh. Un eveniment dureros a fost incendiul din 1934, ziua de 8 mai, cand au ars: o parte din Seminar, staretia cu muzeul, turla sau cupola cea mare si invelisul clopotnitei. Au fost refacute in scurt timp, regele Carol al II-lea donand un clopot frumos de circa 1000 kg. In 1928 patriarhul Miron transforma acest locas din nou in manastire, asezandu-l aici pe egumenul Miron Popescu, totodata fiind improprietarita cu 250 ha padure in muntele Berevoiescu Mic. In 1943 este asezat egumen Partenie Bucsu. GV Acest articol despre o mănăstire din România este deocamdată un ciot. Puteţi ajuta Wiki Creştin-ortodox prin completarea lui.

Advertisement