Wiki Creştin-ortodox
Advertisement
Mănăstirea Plumbuita
Profilul mănăstirii
Confesiune: ortodoxă
Hram: Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul
Ctitor: voievodul Petru cel Tânăr
Tip: călugări
Datele mănăstirii
Datare: 1560
Ţara: România
Localizare: cartierul Colentina din Bucureşti
Website: http://www.plumbuita.go.ro

Mănăstirea Plumbuita este o mănăstire ortodoxă de călugări, cu hramul Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, situată în cartierul Colentina din Bucureşti, pe un mic deal de pe malul drept al râului Colentina.

Istoric[]

Ctitorirea[]

Prima ctitorire are loc în anul 1560, când voievodul Petru cel Tânăr (1559-1568), fiul lui Mircea Ciobanul şi al Doamnei Chiajna, începe construcţia mănăstirii, care va fi terminată de domnitorul Mihnea Turcitul. În 1585, acesta închină aşezământul mănăstirii Xiropotamu, de la Muntele Athos. Biserica suferă mari distrugeri în 1595, iar în 1614 este grav afectată de un incendiu. Ajunge în forma sa actuală la a doua rectitorire, din anul 1647, când biserica este rezidită din temelii din porunca domnitorului Matei Basarab, după modelul ctitoriei lui Radu cel Mare de la Dealu, pentru a comemora victoria din 1632 împotriva turcilor. Atunci i se adaugă Casa Domnească şi este întărită cu ziduri mari de apărare. Turnul-clopotniţă este construit între 1802-1806, de egumenul Dionisie din Ianina, după ce clopotniţa mănăstirii fusese grav avariată de cutremurul din 1802.

Numele mănăstirii[]

Numele de Plumbuita i-a fost dat de localnici, datorită faptului că biserica a fost multă vreme acoperită cu tablă de plumb. Există şi legende în jurul acestei denumiri. Se spune că numele de Plumbuita vine de la faptul că Matei Basarab, având nevoie de ghiulele în timpul luptei, a dat la topit acoperişul de plumb al mănăstirii pentru a le fabrica. Altă legendă spune că bătălia lui Matei Basarab cu Radu Iliaş, care a avut loc sub zidurile mănăstirii, a fost atât de aprigă, încât mulţimea de ghiulele căzute pe acoperişul bisericii, topindu-se, a dat acoperişului un luciu de plumb.


Detalii arhitecturale[]

Biserica mănăstirii, rezidită de Matei Basarab în 1647, are plan triconc, cu turla pe naos, şi prezintă atât caractere arhitecturale tipic munteneşti, cât şi ancadramente de tip gotic la ferestre, care evidenţiază influenţa arhitecturii moldoveneşti. Are ziduri foarte groase, de aproape un metru. Tabloul votiv al bisericii îl înfăţişează pe voievodul-ctitor Matei Basarab. Casa Domnească are arcade pe masive de zidărie la parter şi arcade mai numeroase, sprijinite pe coloane cilindrice, la etaj, fiind unul dintre exemplarele rare de arhitectură civilă anterioară secolului al XIX-lea care se păstrează în Bucureşti. Turnul-clopotniţă este încorporat în zidul de incintă, în jumătatea laturii sudice a acestuia. Nivelul inferior este străpuns de tunelul intrării, deasupra acestuia înălţându-se camera clopotelor.

Lăcaş de cultură[]

Mănăstirea devine un monument de referinţă pentru istoria culturală a Bucureştiului, începând de la sfârşitul secolului al XVI-lea. În 1573, se înfiinţează aici prima tiparniţă din Bucureşti, prin grija voievodului Alexandru al II-lea Mircea şi a soţiei sale, Ecaterina Salvarezzo. Aceasta este a treia tiparniţă înfiinţată în Ţara Românească, după cea a ieromonahului Macarie, înfiinţată în 1508 la Mănăstirea Dealu de Radu cel Mare (1495-1508); şi după cea întemeiată în 1544 sub Radu Paisie (1535-1545) la Târgovişte, condusă de logofătul Dimitrie Liubavici, în care s-a format ca tipograf diaconul Coresi.

Tiparul, executat sub îndrumarea monahului Lavrentie şi a ucenicului Iovan, prezintă particularităţi specifice, unice în istoria tiparului românesc, care nu pot fi confundate cu alte caractere poligrafice din Transilvania sau Ţara Românească. În 1582, apar aici primele cărţi tipărite în Bucureşti: două Tetraevangheliare şi o Psaltire (din care se păstrează numai un fragment, în Biblioteca Naţională din Sofia). Poziţie strategică

Situată într-o poziţie strategică, la ieşirea din Bucureşti, pe un mic deal de pe malul râului Colentina, mănăstirea joacă un rol important în apărarea oraşului. În 1632, lângă mănăstire se dă o bătălie cu miză importantă, între oastea Ţării Româneşti, condusă de Matei Basarab, şi oastea turcă, în frunte cu Radu Iliaşi. Acesta din urmă fusese trimis de sultan pentru a îl înlătura din scaun pe Matei Basarab, urmând să să instaleze în locul său un domnitor numit de Poarta Otomană. Bătălia este câştigată de Matei Basarab, care rămâne astfel pe tronul Ţării Româneşti.

În timpul Revoluţiei de la 1821, Tudor Vladimirescu, ajungând cu oastea sa la Bucureşti, îşi stabileşte tabăra la Plumbuita şi pune santinele lângă mănăstire, pentru a opri ieşirea din oraş a celor care încercau să fugă din calea oştilor sale.

În timpul Revoluţiei de la 1848, fără acordul autorităţilor bisericeşti, mănăstirea este transformată în închisoare politică. În luna octombrie 1848, autorităţile vremii arestează şi încarcerează în beciurile de la Plumbuita o parte din capii Revoluţiei. Perioada de decădere

Începând cu secolul al XIX-lea, mănăstirea traversează o lungă perioadă de decădere. Cutremurul din 1802 afectează grav mănăstirea şi clopotniţa. Acestea sunt reparate ulterior de egumenul Dionisie din Ianina, fost egumen al Mănăstirii Xiropotamu de la Muntele Athos. Fiind închinată încă din 1585, de către domnitorul Mihnea Turcitul, Mănăstirii Xiropotamu, Plumbuita este jefuită sistematică de către călugării greci, averile ei luând calea Sfântului Munte. Odată cu secularizarea averilor mănăstireşti, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, toate averile mănăstirii trec în proprietatea statului. Mănăstirea este părăsită, fiind transformată în biserică de mir. Plumbuita decade şi ajunge în ruină pentru o lungă perioadă de timp. Biserica este avariată grav de cutremurul din 1942. Acţiuni de restaurare în secolul XX

În 1940, mareşalul Ion Antonescu începe o acţiune de restaurare, dorind ca Plumbuita să devină Panteonul Naţional al eroilor căzuţi în războiul pentru reîntregirea neamului, iar locul său de veci să fie în acest lăcaş. Desfăşurarea ulterioară a evenimentelor şi rezultatul celui de Al Doilea Război Mondial nu au permis finalizarea acestui proiect. În anii 1954-1955, biserica mănăstirii este restaurată prin grija Patriarhului Iustinian. Este târnosită pe 24 iunie 1958, stareţ fiind Părintele Arhimandrit Sofian Boghiu.

Mănăstirea în prezent[]

Ansamblul actual al mănăstirii cuprinde:

  • biserica mănăstirii, de plan triconc, cu turla pe naos
  • turnul clopotniţă
  • chiliile
  • Casa Domnească

În Casa Domnească este amenajat un muzeu care cuprinde: obiecte de artă religioasă, 130 de busturi ale domnitorilor români (sculptate în piatră de către stareţul Simeon Tatu), precum şi picturi murale originale. Biblioteca mănăstirii, cunoscut muzeu de carte veche, cuprinde titluri valoroase, unele vechi de 500 de ani.

În interiorul bisericii se află moaşte ale Sfântului Ierarh Nicolae şi ale Sfinţilor Mucenici Gheorghe, Pantelimon şi Ioan cel Nou de la Suceava.

În cadrul mănăstirii funcţionează atelierele Secţiei de Pictură, Restaurare şi Patrimoniu din cadrul Facultăţii de Teologie din Bucureşti. Până recent, mănăstirea dispunea de ateliere de sculptură, de tâmplărie mecanică şi manuală, de preparat tămaie şi ateliere de prelucrare a obiectelor de cult din metal, inclusiv o secţie de turnat clopote. (Cel mai mare clopot turnat la Mănăstirea Plumbuita are 1200 de kg şi este în funcţiune la Mănăstirea Radu Vodă din Bucureşti).

În prezent, mănăstirea este supusă unei renovări ample. Muzeul din Casa Domnească este închis pentru lucrări de restaurare. Atelierele au fost mutate temporar în comuna Popeşti-Leordeni. Este în construcţie un nou drum de acces spre mănăstire, dinspre râul Colentina.

Obştea actuală a mănăstirii este compusă din zece călugări, stareţul mănăstirii fiind Părintele Arhimandrit Visarion Marinescu.

Mănăstirea susţine constant numeroase proiecte destinate familiilor defavorizate din comunitatea locală. În interiorul mănăstirii funcţionează un cabinet medical şi o farmacie, înfiinţate şi susţinute cu ajutorul sponsorilor, unde populaţia cu venituri mici beneficiază, în limita posibilităţilor, de asistenţă medicală şi medicamente gratuite. Bibliografie

  • Grigore Ionescu. Bucureşti. Ghid istoric şi artistic. Bucureşti: Fundaţia pentru literatură şi artă, Regele Carol II, 1938
  • Florian Georgescu, Paul Cernovodeanu, Alexandru Cebuc. Monumente din Bucureşti. Bucureşti: Meridiane 1966

Legături externe[]

Advertisement