Wiki Creştin-ortodox
Advertisement

Format:Wikizare-dată

Mănăstirea Prislop
Fișier:Manastirea Prislop.jpg
Profilul mănăstirii
Confesiune: ortodoxă
Hram: Sfântul Ioan Teologul
Ctitor: Primul ctitor Sfântul Nicodim între anii 1399-1405

Al doilea ctitor Domniţa Zamfira între anii 1560-1580

Datele mănăstirii
Datare: la sfârşitul secolului XIII şi începutul secolului XIV
Ţara: România
Localizare: Silvaşu de Sus, judeţul Hunedoara, 13 km de Haţeg

Mănăstirea Prislop este o mănăstire din România situată în apropierea satului Silvaşu de Sus din judeţul Hunedoara. De aproape şapte secole, ea reprezintă unul din cele mai importante aşezăminte religioase ortodoxe din Transilvania.

Istoric[]

Primii sihaştri s-au stabilit în pădurile Silvaşului pe la sfârşitul secolului XIII şi începutul secolului XIV. Ei veneau, fie de la Mănăstirea Râmeţ din Munţii Apuseni, unde era o vestită tradiţie de viaţă eremită, fie de la Mănăstirea Hodoş-Bodrog de pe Valea Mureşului, amândouă existente în secolul XIII.

Sihaştrii din pădurile Silvaşului se nevoiau în colibe de lemn, iar rugăciunile de obşte le făceau într-o mică biserică de lemn cu hramul "Sfântul Ioan Teologul", pe care şi-au înălţat-o cu mâinile lor pe valea pârâului Prislop. Această mică aşezare isihastă era cunoscută la început sub numele de Sihăstria Prislop sau Sihăstria Sfântul Ioan Teologul. Alegerea acestui hram oglindeşte lucrarea şi măsura vieţii duhovniceşti la care tindeau sihaştrii din Munţii Parâng şi Prislop. Fără îndoială, călugării acestei sihăstrii erau iscusiţi lucrători ai rugăciunii lui Iisus şi cunoscători ai vieţii monahale din Ţara Românească şi Muntele Athos. Se consideră că unii dintre ei s-ar fi nevoit un timp şi la Athos, unde l-au cunoscut pe Cuviosul Nicodim cel Sfinţit.

Odată cu întemeierea Mănăstirii Tismana (1377-1378), Sihăstria Prislop intră sub supravegherea duhovnicească a Sfântului Nicodim, el însuşi mare sihastru şi dascăl al liniştii. Valea Jiului forma o punte directă de legătură între mica sihăstrie din Ţara Haţegului şi Tismana. Pe aici urca cuviosul spre Prislop şi cerceta pe călugării de peste munţi, apoi se întorcea din nou în lavră. Aceste vizite erau legate şi de Mănăstirea Vişina, întemeiată de Sfântul Nicodim pe valea superioară a Jiului.

Prin anul 1400, Cuviosul Nicodim se stabileşte pentru câţiva ani la Prislop. Aici înnoieşte biserica şi chiliile cu ajutoare de la Mircea cel Bătrân, adună în jurul său peste 30 de sihaştri, afară de cei care se nevoiau singuri în poienile munţilor, şi introduce viaţa de obşte. În anul 1405 marele stareţ se află încă la Prislop, după cum reiese din însemnarea de pe Evangheliarul său: "Această Sfântă Evanghelie a scris-o popa Nicodim în Ţara Ungurească în 6913 (1404-1405)".

Sub influenţa directă şi personală a Sfântului Nicodim, Sihăstria Prislop a cunoscut cea mai înaltă trăire duhovnicească din istoria sa, situându-se în fruntea tuturor sihăstriilor din Transilvania. Totodată Prislopul devine metoc pentru multă vreme al Mănăstirii Tismana.

Pe la jumătatea secolului XVI, Sihăstria Prislop ajungând aproape în ruină, în anul 1564 a fost zidită "din temelie" de Zamfira, fiica lui Moise Voievod din Ţara Românească. De la această dată Sihăstria Prislop devine mănăstire şi este cunoscută un timp sub numele de "Silvaşul", după numele satului din apropiere. Cei doi egumeni, Ioan şi Teofil, sporesc mult viaţa duhovnicească la Prislop şi încurajează nevoinţa isihastă în pădurile şi munţii din jurul mănăstirii, unde se nevoiau sihaştri renumiţi. Ei măresc obştea călugărilor şi întemeiază la Prislop şcoala de învăţătură bisericească pentru tinerii care urmau să devină preoţi la sate. În anul 1585 egumenul Ioan ajunge mitropolit la Alba Iulia (Bălgrad), iar Teofil devine în 1615 episcop la Vad. Aici în secolul XVII vieţuieşte Sfântul Ioan de la Prislop.

După anul 1700, din cauza tulburărilor religioase aduse de uniaţie în Transilvania, moaştele cuviosului Ioan Sihastrul au fost duse la o mânăstire din Ţara Românească, probabil la Tismana, unde mai târziu s-au înstrăinat. Despre acest sihastru sfânt vorbeşte atât tradiţia locală cât şi călugărul anonim, autor al "Plângerii Mănăstirii Silvaşului", scrisă după anul 1762, prin următoarele versuri:

Şi atunci, un tânăr oarecare din sat
Numele lui Ioan, Sfântului Nicodim a urmat;
Din lume şi rudenii cu totul au ieşit
De aici la mine au venit.
Într-o stâncă chilie şi-au făcut
În care slujind, lui Dumnezeu a plăcut
Şi pe el după sfârşit Dumnezeu l-a proslăvit;
Peştera şi acum se găseşte
Şi "Chilia Sfântului" se numeşte.
Iară după oarecare întâmplare,
Cu a lui Dumnezeu înainte apărare,
Rudele sfântului cele din sat
Moaştele cu totul le-au ridicat
Şi în Ţara Românească le-au adus
La oarecare mânăstire le-au pus.
Însă la neamul lui pururea se pomeneşte
Fiindcă şi o particică din moaştele lui se găseşte.

În prima jumătate a secolului XVIII Mănăstirea Prislop, ca metoc şi fiică duhovnicească a Mănăstirii Tismana, a rezistat cu tărie împotriva uniaţiei. Apoi, fiind distrusă din ordinul împărătesei de la Viena, călugării şi sihaştrii de la Prislop se risipesc prin munţi şi se retrag la mănăstirile din nordul Olteniei, fără a se mai şti nimic despre ei.

În 1948 stareţul mănăstirii devine Părintele Arsenie Boca, iar după ce sălaşul s-a transformat în mănăstire de maici, a rămas ca duhovnic, până în 1959, când comuniştii au risipit obştea şi părintelui Arsenie Boca i-au stabilit domiciliu forţat la Bucureşti.

Din 1976, Prislopul este mănăstire de maici.

În 1991 a fost înfiinţat în incinta mănăstirii Seminarul Teologic Monahal Sfânta Ecaterina, cu o durată de şcolarizare de cinci ani.


  • Arsenie Boca

Trăitori[]

În prima jumătate a secolului XVII s-a nevoit în jurul Mănăstirii Prislop un sihastru sfânt, anume Ioan, de loc din satul vecin Silvaşul de Sus. Acest cuvios, luând din tinereţe jugul lui Hristos şi dorind să urmeze nevoinţei Sfântului Nicodim de la Tismana, s-a făcut călugăr în Mănăstirea Prislop. Apoi, săpându-şi peştera într-o stâncă sub munte, asemenea altor sihaştri, s-a nevoit acolo singur până la moarte cu grele şi neştiute osteneli. Cuviosul Ioan Sihastrul, bineplăcând lui Dumnezeu şi umplându-se de darul Duhului Sfânt, s-a săvârşit în acea peşteră în ultimele decenii ale secolului XVII, proslăvindu-se după moarte ca făcător de minuni.

Moaştele Sfântului Ioan de la Prislop au fost duse la o mănăstire din Ţara Românească, probabil la Tismana.


Acest articol despre o mănăstire din România este deocamdată un ciot. Puteţi ajuta Wiki Creştin-ortodox prin completarea lui.

Advertisement