Maria
(colindă)
- Maria se preumbla,
- Vreun locaş a-şi căpăta.
- Jos, în sus şi iară-n jos,
- Căci bătea vânt friguros.
- Si-avea veştmânt de-argint
- Căci va naşte Fiul sfânt.
- Bună seara lui Crăciun,
- Zise Maria celui bun.
- Lasă-mă-n palatul tău
- Ca să nasc pe Dumnezeu.
- Dar Crăciun astfel grăia:
- "Palatul meu nu-ţi voi da.
- Du-te-n grajdul cailor
- Sau în ieslea boilor,
- Căci aice n-ai ce face,
- Nu te las să naşti în pace".
- Maria atunci plecă
- Ieşi-n cale şi-alergă
- Şi-un grajd mare află.
- Intră, intră suspinând
- Durerile-o cuprindeau
- Să mai meargă nu puteau.
- Pusa-i jos şi odihni,
- Caii-ncep a tropăi
- Şi iepele-a râncheza
- "Staţi pe loc nu tropăiţi
- Cu rânchezu' conteniţi
- Căci durerea mi-o măriţi"
- Însă caii n-au încetat
- Şi Maria s-a sculat
- Şi astfel le-a cuvântat:
- "Fir-aţi voi cai blestemaţi
- Să n-aveţi nici gând a sta
- Ori de cât îndestula".
- Zicând Maria ieşi
- Din grajd şi-n cale porni.
- Şi merse până află
- O peşteră şi intră
- Şi în iesle s-a băgat
- Pe fân moale s-a culcat,
- Ea în ieslea boilor,
- Boilor săracilor.
- Boii-ncep a rumega
- Şi Maria suspina:
- "Staţi pe loc nu rumegaţi,
- Liniştea mi-o tulburaţi"
- Zicând Maria lăcrimând
- Către ei duios plângând,
- Boii-ndată încetă
- Şi grăbiţi o ajută.
- "Fir-aţi voi boi fericiţi
- Şi de oameni mult iubiţi,
- De mine, de Dumnezeu,
- Şi de sfântul Fiul meu".
- Când fu pe la miez de noapte
- Trecu durerile toate
- Şi s-a născut Fiul sfânt,
- Dumnezeu pe-acest pământ.
- Şi cum dânsul s-a născut
- Ieslea-n rai s-a prefăcut,
- Şi peştera în palat
- De un mare împărat.
- Mii de flăcări îmi ardeau,
- Şi-alte mii se aprindeau,
- Mii şi mii de luminele
- Străluceau ca nişte stele.
- Iar prin iesle flori creştea
- Fânu-n flori se prefăcea,
- Maria se-nveselea,
- Pruncu-n braţe-şi cuprindea,
- Foarte mult s-a bucurat
- Cum că lumea s-a scăpat.
- Astăzi s-a născut Hristos
- Să ne fie cu folos
- Şi de-acum până-n vecie
- Mila Domnului să fie,
- De această bucurie
- Şi o nouă veselie.